E 1936, eu am un an
Şi ud cu furtunul iarba moartă.
Perdelele flutură înăuntru, în afară.
Pe urmă nimic. Eu nu sunt, ei nu sunt.
Ori e 1941, în costum maro, sau '53 în pantofii albi.
Strat peste strat răsturnat şi adus înapoi.
Fără-nţeles, cum ar fi marea dacă marea şi-ar aminti
Val după val
(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate