20.03.2020
Narcis

E cineva în ape care bea
Din mine ne-ntrerupt... şi mă deşert
În gura lui albastră, dimpreună
Cu pomi şi animale istovite,
De-atâta frumuseţe care piere.

Tristeţea mea, din rama undei,
Nu va să-ţi spună că din moarte
M-a trezit dorul de-a fi tu.
Mă doare numai că nu pot
Să cad în locul tău, acum
Când te arunci în ape
Vrând să-mi semeni.

Dorul de rai

Coboară, Doamne,
Ca ninsoarea,
Şi şterge calea
De cuvinte
Care m-a dus
Până la Tine,
Ca nu cumva
Negrele semne,
Înşiruite
Pe hârtie,
Să îmi abată
Ochii-n urmă,
Făcând suişul
Prăbuşire.

(în perioada 1 ianuarie 2020 - 31 martie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus