În criză

Eşarfa este obligatorie şi deşi nu este ger, am observat că mănuşile sunt potrivite, mai ales dacă am de făcut un drum cu bus-ul sau trenul, ca accesorii fashion. De mască nu am nevoie pentru că nu sunt nici măcar răcită şi nu e de folosit aşa, aiurea.

Se pare că Mona sau Dora nu ucid virusul, ceea ce m-a făcut să caut şi eu dezinfectanţi cu biocide sau clor, bine că mai aveam şi nişte Nufărul, de obicei spălam vasul de toaletă, acum spăl pe jos în faţa uşii de la intrare în vastul meu apartament cu două camere.

Nu folosesc numerar aproape niciodată, cred că mi-a rămas obiceiul din Luxemburg, unde nu foloseam numerar decât să cumpăr ziare în gară sau odată un pachet de ţigări, tot de la chioşcul din gară, singurul unde se găsea Dunhill în ţara aia.

Bijuterii nu port decât rar, sunt oricum gablonţuri, aşadar când trebuie să mă spăl pe mâini, nu am ce da jos, maxim una-două brăţări late. Şi bine că mai am prin jurul meu copii de grădi care ştiu ei şi mă-nvaţă ei cum trebuie să mă spăl pe mâini corect, adică nu doar cu apă şi săpun, ci temeinic, îndelungat, de parcă aş fi doctor înainte de a intra în operaţie. Ochelarii de vedere îi spăl la fel, de fiecare dată când revin în vastul meu apartament, pentru că îi port mereu pe nasul mic şi obraznic.

Am descoperit că grupurile de Whatsapp, că FB-ul şi Insta şi mail-ul şi tot ce ţine departe dar ţine aproape, sunt cu adevărat apreciate când este nevoie să rămâi în auto-izolare sau în atât de probabila viitoare carantină.

Informarea din surse sigure, mi-a rămas clar obligatorie, asta e lege de ani de zile, pentru că mereu cine deţine informaţia deţine puterea. Dar mă refer la puterea de a discerne corect şi de a aprecia cum trebuie.

Stocuri nu am mari, am stocuri normale, pentru câteva zile, o săptămână cam aşa. Pentru că nu vor fi închise magazinele alimentare şi nici farmaciile, nici în probabilul viitor caz de carantină, nu va muri lumea de foame, eventual va muri de frică...

Anticorpii se vor crea oricum, la fel ca în faţa oricărei viroze, la fel ca în faţa oricărei încercări, corpul are resurse să lupte cu multe, pentru că multe încercări are de dus în viaţă. La fel cum psihicul are de dus multe şi nu le poate duce dacă nu e pregătit, iar pregătirea nu vine din lipsa expunerii la viaţă, ci din felul în care treci prin ea şi asimilezi ce se întâmplă.

Grija, faţă de cei dragi, e hotărâtoare. Eu mereu am ştiut, am crezut, că iubirea e singurul motor care învârte lumea. În vremuri grele ca cele pe care le parcurgem, nu lipsa răbdării, panica şi nici escapismul vor fi cele care vor ajuta, ci din contră, solidaritatea, voluntariatul, apropierea, chiar dacă nu va fi directă şi nu va presupune îmbrăţişări calde.

Timpul ăsta e un timp de criză, însă e un timp bun pentru reflexie, pentru rearanjare şi reprioritizare, pentru a trasa linii şi a aprecia mai mult pe cei care ne-au dărui momente care acum pot fi rememorate frumos, care nu ne-au reproşat lucruri şi cu care vom construi noi amintiri când se va finaliza încercarea asta la care e supusă întreaga lume. Pentru că va trece, asta e la fel de clar şi e lucrul la care trebuie să ne gândim ca punct final al încercării lunilor ce vor urma. Totul va fi bine!