Procesul

- Bună ziua şi bine aţi venit! Probabil că vă întrebaţi de ce sunteţi azi aici. Veţi afla în curând. Să spunem doar că sunteţi aici în calitate de juriu la ceea ce ar fi cel mai mare, mai complex şi mai tabu proces pe care l-a văzut vreodată omenirea. Ţin să vă mulţumesc că aţi venit în număr atât de mare şi să vă informez că acest proces nu este unul tocmai convenţional. Desigur, aş aprecia şi răbdarea dumneavoastră întrucât durata procesului nu e stabilită strict, depinde numai de dumneavoastră, de cât de repede veţi ajunge la un verdict. Aşadar, să purcedem. (Iese din scenă. Cortina se lasă jos. Luminile se sting. Începe un vuiet. Se aud trăznete, se văd fulgere, pluteşte în aer sclipici. Sunetul vine din toate direcţiile, astfel încât spectatorii să se simtă în centrul acţiunii. Cortina se ridică, o lumină difuză pe scenă.)

O siluetă ce pare că pluteşte deasupra apei, cu chip nedefinit, se mişcă de la stânga la dreapta, pe toată lungimea scenei. Pare că se gândeşte intens la ceva. Ridică mâna şi pete mari de lumină apar în jurul său, dar fără a-i face vizibil chipul în vreun fel. Asta dacă ar avea vreunul. Petele de lumină încep a dansa într-un fel de horă în jurul siluetei. Toată această mişcare pe scenă se întâmplă în linişte completă.

Naratorul: La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul a creat tot ce aveţi, vedeţi şi simţiţi în jurul dumneavoastră. Cuvântul este în esenţă energie creatoare, a făcut lumină în întuneric, a separat apa de pământ, cerurile de lumea de jos, Cuvântul a adus la viaţă natură vie şi natură moartă şi s-a înconjurat de îngeri. Aşadar, totul dospea de bine şi de bunătate, de moralitate excesivă şi totul se supunea Cuvântului. Carevasăzică, nimic nu ieşea din cuvântul său şi, totuşi, toate se năşteau din Cuvânt.

Hora continuă pe toată durata replicii. La final, câteva dintre petele de lumină încep să se întunece treptat, de jos în sus. Imaginaţi-vă nişte globuri imense, luminate, în care se infiltrează un soi de fum foarte întunecat, dispersându-se încet în glob, până când acesta devine negru.

Naratorul: Vă amintiţi că toate erau bune şi frumoase la început, da? Vă rog, un răspuns. E foarte important să vă păstraţi atenţia trează pe parcursul acestui proces, întrucât fiecare detaliu contează.

Publicul răspunde, poate puţin surprins încă.

Naratorul (continuă): Perfect. (Las la alegerea regizorilor tipul de voce pe care naratorul o are, precum şi direcţia de unde provine vocea. Important este să fie clară şi să se audă în toată sala, căci, deşi este un proces, se desfăşoară într-o sală mare de teatru, cu cât mai multe locuri, şi nu într-o sală de tribunal.) Acum, să continuăm. Ce s-a întâmplat aici? De ce s-au întunecat luminile? Poate cineva să înţeleagă?

Procesul este interactiv, publicul îşi dă cu părerea. Naratorul însă nu intervine în discuţie, ci permite spectatorilor să-şi dezbată ideile. 5 - 10 minute, în funcţie de câte idei sunt şi cât de înflăcărate. Căci spectatorii sunt cei care trebuie să descifreze ceea ce văd, ei sunt cei ce umplu spaţiile goale, ei sunt cei ce trebuie să dea verdictul, iar părerile lor contează.

Naratorul: Ei bine, îngerii încep să se întunece, să se întoarcă împotriva naturii lor. Da, împotriva naturii lor, aţi auzit bine. Căci îngerii sunt prin definiţie buni, sunt particule de bunătate zămislite din cuvântul lui Dumnezeu. Şi, cu toate acestea, ceva se întâmplă cu ei şi devin întunecaţi. Eu vin şi vă întreb cum se poate aceasta, de vreme ce sunt născuţi din lumină? Pe lângă această întrebare, mai am una: vă amintiţi că totul era întuneric? Asta înseamnă că lumina s-a născut din întuneric. Corect? Deci, lumina conţine în sine sâmburele întunericului. Prin analogie, nu ştiu a cui o fi, întunericul a ajuns sinonim cu răul suprem. Dar, ţineţi minte, lumina, deci binele, încorporează întunericul. Cu alte cuvinte, binele conţine răul, şi invers. Nu există bunătate fără răutate, aceasta este o realitate imuabilă. Să urmărim ce se întâmplă mai departe cu luminile noastre.

Bulele de întuneric se aliniază în faţa siluetei şi opun rezistenţă când silueta ridică mâna. Tunetele reîncep, silueta îşi întinde braţele şi din degetele sale izvorăsc fulgere. Totul se stratifică: silueta şi bulele de lumină se ridică pe un strat de nori, bulele de întuneric sunt trimise la sol, iar solul este înroşit; între cele două nivele rămâne un spaţiu gol. Câteva umbre populează acel spaţiu. Un fel de cordon de întuneric se ridică de la podea şi circulă printre umbre, ca un şarpe, încolăcindu-se printre picioarele umbrelor. Acest cordon coboară în sală şi începe să umble printre scaune. Este foarte posibil ca acest moment să stârnească panică printre spectatori. Chiar dacă unii dintre ei vor vrea să plece, uşile trebuie încuiate pentru a nu se putea ieşi nicăieri. Spectatorii trebuie să rămână în sală până la final pentru a se putea da verdictul. Iar un număr cât mai mare de voturi este foarte important. Desigur, cineva poate interveni pentru a-i linişti pe spectatori, inclusiv naratorul. Câteva sugestii în acest sens:

Naratorul: Vă rugăm, linişte în sală. Procesul nu s-a încheiat. Nu trebuie să vă îngrijoraţi. Haideţi să ne întoarcem la ceea ce se întâmplă pe scenă pentru a putea înţelege. Conform raţionamentului de mai devreme, unii îngeri s-au întors împotriva naturii lor, aşa cum vi se tot spune de secole încoace, deşi am văzut prea bine că această natură este duală. Ei bine, Cuvântul găseşte potrivit ca aceste fiinţe să fie pedepsite şi izolate în ceea ce cunoaşteţi astăzi ca fiind Iadul. Unde este înţelegerea divină aici? Unde este iertarea? De ce nu acceptă divinitatea că fiecare monedă are două feţe? Să se fi simţit ameninţată? Până şi ziua şi noaptea îşi alternează una alteia. Există dreptate aici? De când şi până unde trebuie limitat sau exterminat întunericul? Haideţi să vedem continuarea.

Cordonul de întuneric continuă să umble ba pe scenă, ba printre spectatori. În spaţiul populat de umbre, între Rai şi Iad, una dintre bulele de întuneric se ridică, iar umbrele se ascund speriate pe unde pot, fug haotic dintr-o parte şi alta a scenei. Rămânând, până la urmă, singură pe scenă, bula coboară înapoi în Iad, căci din Rai toţi îngerii sunt înarmaţi cu suliţe făurite din fulgere şi aruncă una spre ea, fără a o nimeri. Umbrele ies din ascunzători. Acum poartă pancarte cu inscripţia "Jos cu Diavolul!" sau "Oricine se asociază cu diavolul va fi ars pe rug.". Deşi protestează toate cu acelaşi scop, încep să se îmbrâncească. Se pune în scenă un întreg război, fără ca Raiul sau Iadul să intervină. Bulele sunt simpli privitori.

Naratorul: Ce aţi văzut în această scenă? (La fel, i se dă publicului şansa de a-şi exprima opinia, fără ca naratorul să intervină. Când glasurile se potolesc, acesta-şi va relua cuvântarea.) O propagandă împotriva întunericului, care a stârnit frica tuturor. Vă întreb din nou, de unde provine această frică de întuneric de vreme ce el se află în noi toţi?

Cortina coboară. Scena rămâne aşa şi se aude doar vocea naratorului.

Naratorul: Acum, doamnelor şi domnilor, faptele v-au fost prezentate. Rămâne, aşadar, să le discutaţi şi să ajungeţi la un verdict. (Pe scenă apare în acest moment Lucifer, cu întruchiparea sa diavolească, fie roşu, fie negru, cu aripi negre, copite, coarne, depinde de fiecare regizor cum doreşte să-l prezinte, în conformitate cu ce tip de doctrină preferă. În orice caz, trebuie să provoace frică.) Mă înfăţişez înaintea dumneavoastră, eu, Lucifer, cel dintâi căzut. Născut din lumină şi din întuneric, creatură concepută de divinitate şi izolată pentru totdeauna de temerile şi prejudecăţile tuturor. În acest proces vă cer ajutorul, fac apel la judecata dumneavoastră pentru a stabili unde este locul meu: încătuşat în Iad sau liber în Rai ori pe Pământ? Vă rog, de asemenea, să vă păstraţi calmul şi să gândiţi la rece. Vă vom înmâna pixuri şi hârtie pentru a dezbate. Vă rog să vă alegeţi şi un reprezentant care va comunica rezultatul. Sala vă aparţine. Aveţi în spate mâncare şi băutură din belşug pentru a vă satisface orice poftă. Am pregătit şi câteva camere cu show-uri artistice: circ, striptease, patinaj, curse de maşini, filme, etc. Avem camere de relaxare, precum şi personal special pregătit pentru a interveni oricând aveţi orice fel de solicitare. Ne dorim să fiţi cât mai relaxaţi pentru a putea lua o decizie imparţială. Vă mulţumim!

În sală apar diavoli şi diavoliţe cu tave cu mâncare şi băutură, îndrumându-i pe spectatori către sălile de relaxare. Aceştia arată impecabil, de o frumuseţe ideală, deosebindu-se de oameni doar prin corniţele de pe cap şi cozile de la spate. O atmosferă generală de petrecere. Doar Lucifer veghează, rânjind, de pe scenă.