Ghazal

Dacă eu sunt iarbă şi tu vânt, adie asupră-mi
Dacă sunt roză şi pasăre, în căsătorie cere-mă

Dacă sunt rimă iar tu refren, nu-mi sta lipit
de buze, vino şi voi veni, cheamă-mă

Dacă ai pumn de fier în mănuşă de catifea
când săgeata străpunge inima, tatuează-mă

Dacă am limba înveninată şi coada şarpelui,
fermecătorule, aşterne-şi vraja, supune-mă.
Sunt frunză de laur în cununa ta, eşti braţele
în juru-mi şi ele nu mă cunosc, recunoaşte-mă.
De-aş fi scoarţa copacului! Veche, mereu înfrunzită
şi roua din penumbră tu, rouă înrourează-mă!
Ce formă pot lua ca să ne potrivim, să fii vultur
în umbra mea, fluture în flacăra mea, urmându-mă?

Când urc la răsărit iar tu la apus te stingi, stinge-te
de dragul meu, noapte de noapte înnoieşte-mă.

Dacă la urmă vom fi doar prieteni, fii Prietenul iubit,
Sfetnic, muză, ca Shamsuddin pe Rumi însoţeşte-mă.

(în perioada 1 aprilie 2020 - 30 iunie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)