Oi, câini şi pui ţin de urât poetului în Ţara Galilor
la răscruce de timp
o lalea mi-a răsărit din senin în poartă, violete înfloresc
printre pietre, zoom-in, pe un petec de pământ
în mijlocul oraşului american pustiu
suspendat
aşteptând
aşteptând ce e mai rău - şi orizontul necunoscut
după.
Paşii nu ne pot duce departe la vremea asta: privirea
poate: când se-nalţă luna nouă, atinge-ţi fruntea
şi atinge fruntea aproapelui cu inelul de aur
pentru noroc, primenirea vieţii
cum făceau din bătrâni
Când răsare luna nouă
cei dragi de departe vor simţi pe frunte
atingerea inelului tău
0 comentarii
Arhiva rubricii
perpetuum mobile, Dan Mircea CipariuHotel, Cezar BaltagRugăciunea este ceea ce rămâne, Jaan Kaplinsky, traducere de Ioana Ieronimcând eram mic, visam să fiu și mai mic, Ioan Es. PopDiphylleia grayi, Ruxandra CesereanuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate