Un vaccin numit... cultură

Ce Nebunie cu virusul ăsta! Ce isterie generată de o viroză de iarnă! Ce panică instalată pe întreg mapamondul! Ce scenarii paranoice, Breaking News-uri dramatice şi declaraţii bombă! Politicieni, analişti, medici, finanţişti, vindecători şi fotbalişti se exprimă speriaţi la televizor şi în online. Lumea îşi face stocuri şi se baricadează în case ca pentru Apocalipsă... Spitalele devin neîncăpătoare, clorul e marfă de contrabandă şi spălăm cu spirt cartofii şi punga de mălai pentru mămăligă. Se închid ţări, se prăbuşesc burse, petrolul la baril e mai ieftin decât o sticlă de vin bun şi industriile intră în şomaj. Oraşele devin pustii şi învăluite în liniştea cimitirului. Oamenii îşi pierd serviciul, trăiesc ca să mănânce, se uită la televizor hipnotizaţi, singuri şi speriaţi.

Pe de altă parte, unii medici sau cercetători mai lucizi şi cunoscători într-ale viruşilor spun că izolările tardive şi testarea pe sărite sunt apă de ploaie sau... frecţie cu dezinfectant la un picior de lemn. Alţii vorbesc despre un război între cei mari cu arme de-a dreptul invizibile, dar generatoare de teamă isterică. Spun că e sfârşitul globalizării şi începutul unei reaşezări de forţe, suveranităţi si noi ordini sociale.

De fapt, ştim sau înţelegem măcar ce se întâmplă? Un "ceva" invizibil e pe cale să distrugă o civilizaţie?

În această mare de spaime, tabele cu îmbolnăviri şi decese sau imagini cu mascaţi cărând izolete, cultura a dispărut complet. Teatrul, muzica, dansul, pictura au fost "transferate" în online. Oamenii care creează sau pur şi simplu lucrează în domeniile acestea au devenit brusc şomeri sau cvasi-şomeri. Societatea i-a uitat, până la noi ordine. Accesul la cultură e pe net! Adică ce? Care ar fi diferenţa? Vezi teatru pe tabletă, muzee pe telefon şi concerte pe desktop. Se cheamă că accesul la cultură e chiar mai larg decât înainte. Şi gratis! Înseamnă că ne preocupăm de "hrana sufletului", aşa cum ne îngrijim şi de mâncarea din raftul de la supermarket. Pâinea există, circul asemenea! Deci, care ar fi problema? Acum guvernele au alte priorităţi, serioase şi grave; cultura, adică "distracţia" (în mintea politicienilor) trebuie tăiată prima. E neesenţială. Nu avem timp de asta acum! Totul poate funcţiona cum-necum, dar asta nu! Apropo, aţi văzut că şantierele de construcţii merg înainte bine-mersi? Adică zidarii pot lucra alături pe schele, dar actorii sau muzicienii nu pot repeta pe scenă... Pandemia asta împarte lumea.

Cum ar fi dacă omenirea ar fi lovită la un moment dat de o... pandemie culturală?

Dincolo de aceste decizii de oprire a culturii, intervenite peste tot în lume, decidenţii par a uita artiştii. Chestia cu net-ul poate funcţiona, probabil o vreme, deşi mă întreb, oare cât public larg accesează site-urile respective, în afară de cei "virusaţi" de cultură? Emoţia, puterea sau magia live-ului? În fine...

Cuminţi, artiştii respectă regula. Îşi iau salam şi paracetamol în aşteptarea unor vremuri mai bune. Ei ştiu că niciun dezastru, molimă sau război nu a învins cultura. Şi mai ştiu că prin cultură şi artă, prin cei care crează şi inovează, popoarele au rămas în istorie. Eu cred că în aceste vremuri bolnave cultura poate fi un "vaccin" eficient. E gata descoperit, funcţionează, este la îndemână şi costă puţin. Pentru că dacă ne îmbolnăvim la minte şi la suflet, restul nu mai contează apoi.

Nu va fi nici sfârşitul lumii şi nici o isterie sau boală veşnică. Epidemia asta nenorocită se va stinge şi apoi vor apărea altele. Televizorul va avea sau va găsi mereu subiecte "de senzaţie". Artiştii vor supravieţui şi vor continua să creeze. Pentru că, atât cât există viaţă, nu se poate fără artă şi cultură.

Chiar şi pe Titanic, dacă ar fi să fie, orchestra, doar orchestra, şi-a îndeplinit misiunea până la capăt!