Cuvintele lasă în zăpadă o linie
tremurătoare şi tu le mergi pe urmă
chiar dacă nu ştii
că duc undeva, de multe ori
chiar nu duc nicăieri, totuşi simţi
că trebuie să le urmezi
când auzi vocile de odinioară
cum vorbesc demult
atunci nu le-ai putut opri
să se piardă în lumea
curgătoare erai copil
auzeai voci în beznă
departe şi mult deasupra ta
uriaşii, odăile şi grădinile lor acum
îngropate sunt în bezna de zăpadă
(în perioada 1 aprilie 2020 - 30 iunie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate