În curând nu o să mai fiu pe-aici
coboară ziua lungă cât o viaţă
se-ntinde liniştea salciei pe toată strada
un soare palid se târăşte din poartă-n poartă
cerşind un om care să-l întâmpine
dar oamenii sunt sigilaţi în case
ca nişte păpuşi de ceară în muzeul grevin
un mecanism transfrontalier le manevrează
degetele mâinile picioarele
buzele şi ochii
noaptea lumina lunii hăituieşte
ultimii câini vagabonzi
care n-au devenit încă
păpuşi de ceară
(în perioada 1 iulie 2020 - 30 septembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate