Am fost imediat de acord. Am ales Bucureştiul, pentru că fiul meu nu trebuia încă să afle despre existenţa lui. Îi serveam iluzia că tatăl său se va întoarce. Că este doar temporară situaţia şi totul va fi din nou bine, deşi trecuse un an. Asta părea să îi dea o oarecare speranţă. Familia va fi reparată, readusă în plină funcţionalitate şi vom fi ca înainte. În Bucureşti aveam posibilitatea să îl pasez rudelor, iar eu să petrec timp cu Alessandro.
Aşa că ne-am pus planul în aplicare.
Am făcut bagajul având ca destinaţie oraşul meu natal. Am împăturit hainele noi, pe care le cumpărasem pentru noua mea viaţă. Cea perfectă. Ireproşabilă.
Am luat avionul spre România cu câteva zile înaintea lui Alessandro. Ştefan se bucura, ca de obicei. Se simţea bine în Bucureşti. A citit sau a butonat pe Nintendo tot drumul. Avea un fetiş pentru mâncarea din avion încă de mic, aşa că i-am oferit şi porţia mea. Oricum eu trecusem la o cură de slăbire drastică şi slăbisem deja câteva kilograme. Ştefan trecuse clasa, dar slabe speranţe ca în următorul an să poată face faţă materiei din ce în mai grele. Eram conştientă de asta.
Am ajuns în fierbinţeala din Bucureşti şi nu am simţit altceva decât pură bucurie. Oraşul văzut din goana taxiului părea uşor schimbat, dar recognoscibil şi promiţător.
Totul a decurs bine în zilele în care l-am aşteptat cu o nerăbdare extatică pe Alessandro, nimic nu a umbrit acea anticipare febrilă. M-am plimbat prin cartierul copilăriei mele, Drumul Taberei, m-am aşezat la o pizzerie la Piaţa Moghioroş, am fost în parcul restaurat, am mers în centru şi mi-am luat cărţi. Am stat la taclale cu rudele, cu vecinii, m-am întâlnit cu câteva persoane cunoscute prin intermediul internetului şi am avut conversaţii fascinante. Când m-am întâlnit cu o doamnă într-un restaurant din Cişmigiu, la altă masă stătea un fost profesor de-al meu din liceu şi nu am rezistat să nu merg la masă la el să-l salut. Acum era în vârstă, trecuse foarte mult timp şi îmi fusese teamă că nu o să mă mai recunoască, dar el ştia exact cine sunt. Vechi amintiri mi s-au reîmprospătat deodată, îndepărtate, pline de soare şi linişte, şi m-am simţit fericită.
Apoi a sosit.
(va urma)