Ne măsurăm paşii, cu mai multă prudenţă / Chiar şi vorbirea parcă ni s-a schimbat

Ne măsurăm paşii, cu mai multă prudenţă. Ne măsurăm distanţele dintre noi cu grijă, aproape tandru. O să învăţăm să iubim distanţele dintre noi? O să ne întindem braţele într-un simulacru al îmbrăţişării? Şi cu apropierile noastre cum rămâne? Cum rămâne cu mângâierile noastre? Şi cu mirosurile noastre? Mirosul de trup în plină vară, mirosul de somn, mirosul pielii celuilalt, mirosul nostru cel bun care ne aduce bucuria savorilor şi a florilor? Să rămână doar o amintire? Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu...

Chiar şi vorbirea parcă ni s-a schimbat. Vorbim în cuvinte cu A, de la amintire, cu B, de la blândeţea atingerii, cu C, de la căutarea mâinii celuilalt, cu C, de la cruţare, cu D, de la dorinţă, cu E, de la la eliberare... Vorbesc din ce în ce mai des cu vorbirea mea mică şi rugătoare, cu vorbirea mea interioară, ca un sul de mătase desfăşurat spre ceruri.

(în perioada 1 iulie 2020 - 30 septembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)