(foto: Goran Mihailov)
Raisa Ané: Să începem abrupt. Puţini ştiu că vocea din spotul TIFF 2020 e vocea ta. Povesteşte-ne puţin despre asta.
Emilian Mârnea: Am aflat cu o seară înainte, de la Tudor Giurgiu, că se caută o voce baritonală, cu accent ardelenesc, pentru spotul TIFF 2020 şi am fost întrebat dacă aș avea chef să încerc. Foarte bucuros, în următoarea zi, m-am prezentat la studio, unde am tras câteva variante. Nu aveam certitudinea că va rămâne vocea mea, dar, spre surprinderea şi bucuria mea, a rămas.
R.A.: Cum este să fii actor şi care este felul tău de a te raporta la meseria asta?
E.M.: E foarte plăcut. Mă simt într-o continuă cercetare. O cercetare ce m-a ajutat să mă descopăr şi să mă dezvolt armonios. O cercetare ce-mi permite ca adult, să mă joc cu imaginaţia şi cu corpul, asemeni unui copil de grădiniţă; Şi va rămâne o căutare continuă a mea în raport cu ceilalţi, pentru o mai bună regăsire a celorlalţi în munca mea.
R.A.: Cum îţi găseşti inspiraţia, care-ţi sunt resursele de creaţie?
E.M.: Emoţional mă inspir din amintiri. Am multe amintiri puse bine la păstrare, pe care le accesez frecvent. În rest mă inspir din cărţi, filme, muzică şi viaţa de zi cu zi: de pe stradă, din trafic, de la metrou; dacă ai noroc, inspiraţia te abordează direct şi îţi cere o ţigară, un leu sau un minut pe telefonul mobil.
R.A.: Cum este pentru tine o echipă, un partener de scenă, care te stimulează puternic, în / cu care reuşeşti cu uşurinţă şi cu mare entuziasm să construieşti roluri mişto, "bune"?
E.M.: Îmi place ca partenerul de scenă să fie spontan, să fie deschis şi să aibă la rândul său încredere în mine. Împreună putem construi personaje, situaţii şi relaţii mai complexe şi mai verosimile decât individual. Iar la nivel de echipă, cred că e necesară o comunicare sinceră între membrii echipei, dar cel mai important, e ca scopul să fie acelaşi pentru toţi şi pentru fiecare în parte: să creăm ÎMPREUNĂ un produs valoros. Restul vine de la sine.
R.A.: Ce artişti te fascinează şi te inspiră, totodată?
E.M.: Buster Keaton, Victor Borge, Neil Patrick Harris etc.
R.A.: Ne poţi vorbi un pic despre artiştii pe care i-ai menţionat? În ce fel te inspiră, ce admiri la arta lor şi în ce măsură te regăseşti în ceea ce fac ei?
E.M.: Buster Keaton m-a inspirat să îmi folosesc corpul la capacitate maximă şi m-a ajutat să înţeleg importanţa preciziei în mişcare. L-am descoperit din greşeală, în adolescenţă, în timp ce scrollam în derivă, sătul fiind de Charlie Chaplin şi Stan si Bran. Am rămas fascinat de condiţia lui fizică, de mobilitatea, lejeritatea şi precizia cu care îşi construia gagurile. Şi m-a surprins faptul că, în pofida materialului spectaculos pe care îl livra, era mai puţin cunoscut decât colegii săi de breaslă contemporani cu el. Neil Patrick Harris, a apărut în peisaj mai târziu. Personal îl consider unul dintre cele mai relevante exemple de actor total, e modelul perfect de urmat: cântă, dansează şi se metamorfozează cu fiecare apariţie, pe scene sau pe ecrane.
Victor Borge m-a inspirat foarte mult să îmbin teatrul cu muzica şi să descopăr noi forme de manifestare artistică. După ce l-am văzut prima dată, mi-am zis: "asta aş putea încerca şi eu". Şi am încercat. În prima faza alături de colegul Petre Ancuţa şi mai apoi ni s-a alăturat şi Florin Călbăjos. Aşa s-au născut spectacolele Variaţiuni la invenţiuni op 2 (ce se joacă încă la Teatrul Dramaturgilor Români) şi, un an mai târziu, Actorchestra (ce se joacă încă la Teatrul Naţional Bucureşti).
R.A.: În ce filme ţi-ai fi dorit să fii distribuit şi cu ce regizori şi actori ţi-ar plăcea să lucrezi? Ai o tipologie de personaje pe care o simţi mai familiară, pe care construieşti rolul cu mai multă uşurinţă? Eşti atras mai degrabă de rolurile emploi sau de cele contre-emploi, cât mai departe de ceea ce eşti tu în viaţa de zi cu zi?
E.M.: N-am o preferinţă anume, vizavi de roluri; nici vizavi de proiecte sau colegi de proiect, atâta timp cât există respect şi profesionalism. Abordez cu aceeaşi plăcere atât rolurile pe emploi cât şi pe cele pe contra-emploi. Încă mă provoacă orice rol, îmi place să ies din zona de confort şi mi-e drag absolut tot ce am lucrat până acum, pentru că la fiecare rol am lucrat cu aceeaşi dăruire şi rezultatul reprezintă o parte din mine. Orice rol, oricât de mic, devine important dacă e jucat cu plăcere şi sinceritate.
R.A.: Povesteşte-ne o întâmplare de mare însemnătate în viaţa ta, după care ai simţi că te-ai maturizat, că ai crescut.
E.M.: Nu am o întâmplare anume; realizez, în schimb, că o mare însemnătate a avut-o multitudinea de examene şi evaluări practice pe care le-am susţinut din copilărie până în prezent. Pentru că am studiat pian de mic, la Liceul de Artă din Arad, aveam examene de evaluare încă din clasa întâi. Apoi, ca peste tot, a urmat Capacitatea, Bacalaureatul, admiterea la facultate, concursuri de angajare, probe, castinguri, etc; şi cred că fiecare în parte a contribuit câte puţin la disciplinarea, maturizarea şi responsabilizarea mea.
R.A.: Vorbeşte-ne un pic despre relaţia ta cu muzica. Ce instrumente stăpâneşti? Ce fel de muzică asculţi, ce îţi place să cânţi? Ce melodie te reprezintă?:)
E.M.: Muzica m-a fascinat întotdeauna. Din primii ani de viaţă eram atras de casetofoanele tatălui meu, pe care le butonam după ureche, până ajungeam să le stric. Şi dacă tot descoperisem plăcerea butonatului, mama s-a gândit să mă dea la cursuri de pian, măcar să butonez cu sens. Aşa am ajuns să studiez muzică la Liceul de Artă Arad; asta până în adolescenţă, când am descoperit teatrul, iar muzica şi teoria muzicală au devenit un important punct de sprijin în desluşirea şi abordarea actoriei.
Pe lângă pian, am mai învăţat să cânt la acordeon şi să bat la tobe. Nu am o melodie preferată, am mai multe, depinde de context. Îmi place să asociez muzica cu câte un eveniment din viaţă şi să-mi creez astfel o coloană sonoră a vieţii.
R.A.: Ai un gen de cărţi, filme, spectacole de teatru mai aproape de gustul tău? Care ar fi elementul care se regăseşte în produsele artistice pe care le apreciezi?
E.M.: Da, prefer filmele si cărţile poliţiste, pentru că ador suspansul. În rest, îmi plac produsele artistice ce combină mai multe arte, cum e music-hallul, performance- ul, teatrul dans sau chiar circul; şi mi-aş dori să văd mai multă deschidere către experimente de acest gen şi la noi în ţară, nu doar în străinătate.
R.A.: Ce te linişteşte?
E.M.: Plimbările în natură, vizitele la bunici şi, în special!, muzica.
R.A.: Când ai fost cel mai fericit?
E.M.: Au fost multe momente fericite. Primele în adolescenţă, când eram portar într-o echipa locală de fotbal. Odată, după ce am apărat două lovituri de la 11 metri consecutive, m-a copleşit atât de tare bucuria coechipierilor, încât am plâns de fericire. Între timp, am învăţat să mă bucur de orice. De la faptul că sunt sănătos, la faptul că plouă afară.
R.A.: Ce faci când eşti singur?
E.M.: Citesc, gătesc, mă uit la filme, vorbesc singur, ascult şi reproduc muzică. De cele mai multe ori vocal-instrumental, dar am şi zile în care fluier a pagubă.
R.A.: Zece cuvinte care te-ar descrie ca om?
E.M.: Amuzant, amabil, ambiţios, curios, cinstit, comod, nostalgic, înţelegător, sensibil, chipeş. Sau super fain, de 5 ori.
(foto: Florin Ghioca)
Emilian Mârnea
Data naşterii: 09.10.1989
Studii: Facultatea de Teatru şi Televiziune Cluj-Napoca, clasa profesor Miklos Bacs, promoţia 2011 / Master UNATC Bucureşti, clasa profesor Gelu Colceag şi Tania Filip, promoţia 2013
Proiecte de teatru: Daca - Trilogia Belgrădeană - regia Cristi Juncu, Teatrul A. Pann Rm Vâlcea / Patrick - Trucul lui Patrick - regia Anca Colţeanu, Teatrul de Comedie / Lancelotto - Neguţătorul din Veneţia - Alexander Morfov, TNB / Caporal - Pădurea Spânzuraţilor - Radu Afrim, TNB / Nicollo - Angajare de Clovn - Regia Ion Caramitru, TNB / Isaac - Viforul - regia Alexandru Dabija, TNB / Paris - Romeo şi Julieta - regia Yuri Kordonsky, TNB
Proiecte de teatru muzical: Variaţiuni la invenţiuni opus 2, regie şi concept Petre Ancuţa & Emilian Mârnea, Teatrul Dramaturgilor / Actorchestra - regia Horia Suru, TNB
Proiecte de film: Dan - Chefu' , regia Adrian Sitaru / Vosi - Şanţu, regia Adrian Silişteanu / Băiat mare - Fixeur, regia Adrian Sitaru / Edi - Spid, regia Bogdan Mureşanu / Paul - The necessary death of Charlie Countryman, regia Frederick Bond.
(foto: Florin Ghioca)