Vlad Galer şi Tavi Voina: Eşti într-una dintre călătoriile tale de vară, singur. Te întâlneşti cu un străin şi te întreabă: Who are you? Describe yourself in 30 seconds.
Florin Aioane: Păi, încep simplu cu "Hello!", apoi când îmi pronunţ numele e posibil să devin uşor emfatic: "my name is Florin! (a se citi «Flowreen»). Nu obişnuiesc să-mi spun şi numele de familie. Am făcut-o de câteva ori şi am sesizat debusolarea din ochii oamenilor, pentru că alăturarea de vocale din "Aioane" creează sonorităţi cu tente asiatice. Urmează "I'm 24 years old and I'm an actor from Romania". În funcţie de răspuns, completez cu "You heard about Dracula? Hahaha." În final, precizez motivul vizitei mele în ţara respectivă. Ultimele dăţi am călătorit singur şi, indiferent de ce aberaţii spuneam, de pildă: "I'm really interested in blending into other cultures", comportamentul meu pre-expresiv spunea, de fapt: "I'm alone here. Please be kind to me and let's be friends. Please!".
V.G. & T.V.: De vreo cinci ani suntem cam prieteni, colegi, vecini, studenţi, debutanţi, turişti, cuceritori, colindători, exploratori. Ce nu ne-ai spus niciodată?
F.A.: Două lucruri: că mă gândesc uneori că unul dintre voi o să fie naşul meu de cununie şi celălalt naşul primului meu copil. Oricât de stupid ar suna, decizia asta îmi dă bătăi mari de cap. Al doilea lucru, mai puţin pueril, e că mi-am proiectat un vis într-un tablou. Practic, îmi imaginez cum o să arate viaţa mea ideală peste ani şi ani. Fac asta din anul II de facultate. Adaug şi retuşez elemente în funcţie de necesităţi şi aspiraţii. Elementul central e ba o casă pe malul mării, ba o cabană la munte, ba un apartament de lux. Structura indispensabilă din peisajul ăsta e masa la care stăm noi trei. Bem bere şi vorbim prostii. Na, că m-am emoţionat. (deschid un Tuborg)
V.G. & T.V.: Suntem în clasa a XI-a, suntem în Atelierul de Teatru, trupa liceului Eminescu din Botoşani şi te admir de mult, dar n-am avut curajul şi oportunitatea de a vorbi. Într-un final îţi spun că vreau să fiu ca tine. Ce răspuns îmi dai?
F.A.: "N-ai cum. Glumesc, evident." Cu alte cuvinte, m-aş ascunde după o poantă ieftină, ca nu cumva să mă emoţionez. Suntem în clasa a XI-a şi, conform unei logici imbatabile, un bărbat nu e niciodată vulnerabil. Ulterior, mi-aş face curaj să-ţi spun cât de mult înseamnă pentru mine că mi-ai spus asta. Apoi m-aş eschiva cu o altă glumiţă şi tot aşa...
V.G. & T.V.: La întâlnirea de zece ani de la terminarea facultăţii vine o studentă de la jurnalism pasionată de întrebări clişeice şi te întreabă: care este cea mai mare realizare şi cea mai cruntă dezamăgire din anii de studenţie? Fiind un diplomat politicos, îi răspunzi.
F.A.: "Pasionată de întrebări clişeice" haha. "Care este cea mai mare pasiune a dumneavoastră?". "Întrebările clişeice. De ce?" haha. Bun, deci i-aş răspunde că cea mai mare realizare constă în faptul că am crescut 5 ani alături de nişte oameni şi am reuşit să înţeleg profund că actoria este o artă colectivă, iar cea mai cruntă dezamăgire e că n-am fost mai nesimţit. După cum observaţi, sunt "pasionat de răspunsurile generale".
V.G. & T.V.: Suntem în bucătăria ta de la cămin, după al treilea drum până la magazin: Florică, care-i limita dintre pasiune şi habotnicism?
F.A.: (ridic tonul) Deci ăia care fac artă de dragul artei să facă artă de dragul artei la ei acasă şi să ne lase să ne facem meseria, da? (râgâi). Continuând jocul, voi mi-aţi spune: "Florică, da' nu asta era întrebarea...". F: "Da' care era?". "Florică, care-i limita dintre pasiune şi habotnicism?". F:"Habar n-am."
V.G. & T.V.: Este deja trei dimineaţa şi suntem aprinşi de la discuţiile despre viaţă aşa în general. Se lasă o tăcere şi apare întrebarea: putem să avem un trai decent din meseria pe care ne-am ales-o? Dacă da, cum? Dacă nu, de ce?
F.A.: (ridic tonul) Deci ăia care fac artă de dragul artei să facă artă de dragul artei la ei acasă şi să ne lase să ne facem meseria, da? (râgâi). Continuând jocul, voi mi-aţi spune: "Florică, da' nu asta era întrebarea...". F: "Da' care era?". "Putem să avem un trai decent din meseria pe care ne-am ales-o? Dacă da, cum? Dacă nu, de ce?". F: "Da, mă. Există loc sub soare pentru toată lumea, cum zicea mama mea..." (încep să plâng)
V.G. & T.V.: Mă ofer să fac eu (Galer, ca de obicei) al patrulea drum la magazin tura asta şi la întoarcere nu-mi vine să cred că te întreb o asemenea chestie: care era vorba aia a ta preferată din teatru?
F.A.: (ridic tonul) Deci ăia care fac artă de dragul artei să facă artă de dragul artei la ei acasă şi să ne lase să ne facem meseria, da? (râgâi). Glumesc. Am mai multe variante aici. Prima e "capul fierbinte, inima rece" auzită de la doamna profesoară Ana Maria Nistor şi mai am două citate: "Pe lumea aceasta, numai floarea din inima omului se ofileşte nevăzută de nimeni." Citat din Zeami, Şapte tratate de teatru Nō, Ed. Nemira, Bucureşti, 2011, p. 53; "Nu cred că un interpret se poate realiza dintr-odată, fără experienţă de scenă şi de viaţă. Nu cred că zorul de a te impune este neapărat rodnic. Din cauza nerăbdării, Orfeu a pierdut-o pe Euridice". Citat din Beligan, Radu, Între acte, Ed. Allfa, Bucureşti, 2013, p. 96.
V.G. & T.V.: Râdem foarte tare, râdem toţi trei de bancul tău preferat. Poţi să ni-l mai spui încă o dată?
F.A.: Bă, nu, că e cu înjurături...
V.G. & T.V.: Întrebare primită de la jurnalista primului tău interviu televizat: crezi că personalitatea actorului din viaţa de zi cu zi iese la iveală atunci când acesta joacă într-un spectacol? Da? Cum?
F.A.: Am formulat răspunsul la întrebarea asta de multe ori şi concluzia la care am ajuns de fiecare dată e că vreau să mă dau deştept. Tot ce pot să zic e că e o satisfacţie uriaşă pentru un actor ca la finalul unui spectacol, un spectator să-i spună că nu a simţit nicio secundă că a jucat un personaj. Nu vreau să instig şi să spun că actorii ar trebui să se joace doar pe ei, ci să împrumute date din personalitatea proprie şi să reconfigureze structura unui alt om.
V.G. & T.V.: Dragi telespectatori, am revenit în direct, suntem în platou cu ambasadorul Teatrului de Stat Constanţa în Diaspora. Domnule Aioane, de ce este important pentru un actor să călătorească?
F.A.: Pentru că un actor are nevoie de experienţă de viaţă şi pentru că e o meserie despre oameni. Ştiaţi sau nu, ei trăiesc şi peste hotare. Provin din culturi şi medii diferite. Cu cât ştim mai multe despre ei, cu atât ne facem mai bine meseria.
V.G. & T.V.: Florică, în sfârşit te-ai întâlnit cu regizorul care-i cel mai pe gustul tău. Poţi să ne povesteşti cum lucrează?
F.A.: Are grijă ca actorii lui să fie funcţionali, să nu se chinuie şi să joace oameni. Îmblânzeşte orgolii şi îi convinge pe toţi că spectacolul (sau filmul) e singurul lucru care contează. Nu e presat de timp şi de bani. Nu vrea să reinventeze roata. E super cult.
V.G. & T.V.: Termini filmările la chiar-că-ultimul-film a lui Tarantino şi noi tocmai am avut premieră de gală la Sorrentino, nu ne-am mai văzut de mult. Mai ştii de unde ai plecat?
F.A.: Ştiu şi unde o să ajungem. V-am zis că am un tablou în cap.
V.G. & T.V.: Florică, cum facem să aducem lumea la cinema la filmele noastre? Oh, stai... Mă rog, nu alte tale sau ale mele sau ale lui Tavi, că noi nu avem, ale noastre adică româneşti?
F.A.: Aş vrea să am un răspuns pertinent, dar chiar nu mă pricep. Mă gândesc că ar trebui să renovăm mai multe cinematografe în care să ruleze filmele româneşti şi să le promovăm mai mult şi mai bine.
V.G. & T.V.: Este unul dintre momentele acelea când toţi trei am văzut un spectacol/film care ne-a super emoţionat şi zicem în cor: "DA, FRATE... AŞA SE FACE". Ce conţine spectacolul/filmul ăsta care ne-a modificat?
F.A.: E bun, mă. N-am ce altceva să zic. Aş fi prea subiectiv.
V.G. & T.V.: Suntem pe holul de la etajul cinci al căminului UNATC şi vii la noi destul de binedispus. Numai ce ai avut o nouă descoperire legată de meserie, vrei să ne-o împărtăşeşti?
F.A.: (deschid un Tuborg) Deci, mă, băieţi, starea de "disponibilitate" a actorului, pe care, pentru o înţelegere mai tehnică o numesc "funcţionalitate", se poate obţine prin mutarea atenţiei de pe sine. Cu alte cuvinte, starea asta prezintă omul într-o formă practică. În viaţa de zi cu zi, nu ne cantonăm în propriile noastre impresii afective, adică nu ne gândim la cum ne simţim noi, ci pur şi simplu acţionăm. DE ASTA TOŢI ACTORII SE CANTONEAZĂ ÎN STIGMATUL ARHICUNOSCUT "AM AVUT EMOŢII!", PENTRU CĂ NU REUŞESC SĂ-ŞI MUTE ATENŢIA DE PE EI ÎNŞIŞI.
V.G. & T.V.: Ce satisfacţie îţi oferă ţie actoria?, întrebară VG şi TV, clătinându-se dintr-o parte într-alta.
F.A.: Şansa de-a explora cum aş reacţiona în situaţii limită, cu plasă de siguranţă. Iarăşi, "joaca de-a altcineva" îmi inhibă tendinţa de-a raţionaliza excesiv.
V.G. & T.V.: Scrie aici o întrebare la care nu ai răspuns şi care te macină.
F.A.: Care dintre voi doi o să fie naşul meu de cununie şi care o să fie naşul primului meu copil?
V.G. & T.V.: Nu ştiu cum ai făcut, dar ai captat atenţia întregii populaţii de pe Terra pentru 30 de secunde şi noi, cu toţii chiar te ascultăm. Suntem 7,8 miliarde de oameni şi te ascultăm. Ce ne spui?
F.A.: Ceva ce mi s-a spus şi mie şi mi-a prins foarte bine: există loc sub soare pentru toată lumea. Restul timpului m-aş uita la ei.
V.G. & T.V.: Suntem mândri de tine, Florică.
F.A.: Şi eu de voi. Şi mulţumesc mult pentru interviu! Am răspuns la toate întrebările. (strâng sticlele goale de pe masă, golesc scrumiera, mă clatin, bolborosesc că vă iubesc şi vă dau afară din casa mea)
Florin Aioane
Data naşterii: 02.04.1996
Am absolvit facultatea de teatru, secţia Actorie, din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, între anii 2015-2018. În iunie 2020, am absolvit masteratul de actorie din cadrul aceleiaşi instituţii.
Până în prezent, am colaborat cu mai mulţi regizori de teatru, printre care se numără Victor Ioan Frunză, Andrei Măjeri, Vlad Cristache şi Alexandru Mâzgăreanu. Am jucat la Teatrul Metropolis, Teatrul Apollo111 şi Godot Cafe Teatru din Bucureşti, iar din ianuarie 2020 sunt angajat ca actor al Teatrului de Stat Constanţa.
În 2018, am obţinut "Premiul pentru cel mai bun actor" din cadrul "Galei Absolvenţilor U.N.A.T.C", iar în 2019 am fost nominalizat pentru Debut în cadrul "Galei UNITER".
Din nefericire, în afara câtorva producţii studenţeşti, nu am avut oportunitatea să joc în filme.
