Plângem după lucruri sparte, după scaune
descleiate, după farfurii ciobite, haine
tocite până la urzeală. Aplicăm magia
cleiului, batem cuie, astupăm rupturi.
Salvăm tot ce se poate, topim bucăţele de
săpun, strângem alunele de pe jos, păstrăm
oasele pentru supă. Lovim preşurile de casă,
privind praful, luminat ca stelele, cum se-ntinde
în curte. După-amiaza târziu, tragem
obloanele să răcorim casa, gonim afară
gâzele. Mama calcă, visătoare, cântând.
Eu fac semne într-un catalog de comenzi online
aud maşini trecând. Toată ziua aşteptăm
poşta, veşti de undeva departe.
(în perioada 1 iulie 2020 - 30 septembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate