Timpul se pierdu
Pe căi aeriene unde
Pasăre fără corp,
Figura unei fete
Îşi ia zborul.
Perla neagră din ochii ei
Lunecă spre cerul Icariei.
Ea este fiica uitării
Care zestre i-a dat
Ciob de noapte fără lună
Pe buze.
Ea nu va atinge niciodată pământul
Nu se va juca nici cu piatra
Nici cu pomii
Nici cu apa care le înconjoară.
S-a măritat cu o himeră
Ce se pierdu în vânt.
(în perioada 1 iulie 2020 - 30 septembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate