[Viziuni pozitive dar nu eterne]

Viziuni pozitive dar nu eterne
Nori fără altă ştiinţă decât neantul
Şi inima care cerne
Lumea de sus în cea de jos
Şi fără veste sunt din nou prunc
Şi dragostea ursitelor mă leagănă
Vorbindu-mi ca şi când nu mi-ar vorbi:
Fii chiar dacă nu ne eşti,
Căci din început ai fost.
Din sfârşit stăpâniţi începutul.
Nimic nu există altfel
Şi fără să ştii cum
Totul e altfel.

*

Uterul meu adevărat
Nu a fost altceva decât inima.
Acolo ghemuit am crescut
Copil, adolescent. Bărbat,
Cu moartea pe buze.
Acolo mi s-a făcut foame
De translucida adăugare
De a deveni zbor de raţă sălbatică
Peste nălucile apelor.
Acolo cu viaţa agonizându-mi în braţe
M-am arătat potopului,
Iar apele s-au liniştit retrăgându-se
Respiraţie în carne,
Aceasta putând astfel să rămână
Încă, atât cât durează un vis, în viaţă.

(în perioada 1 iulie 2020 - 30 septembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)