Gaia

cu nişte luni înainte să fiu
spărgeam seminţe banzai
în uterul unei femei
îi ziceam gaia
într-o limbă nouă
veche
într-o limbă pereche
cu cea de acum
şi care se vorbea unanim
înainte să fim
cred că era prescurtare de la aglaia
oricum - nu ea a fost aia
care a vrut cu adevărat să mă nască
am stat succesiv în tot felul de pântece
şi-n tot felul de cântece de-ale altor femei
şi nu aşa - vreo două-trei - ci
ursitoare iele câte-n lună şi-n stele
toţi copiii se năşteau sfinţi
toţi copiii se năşteau cuminţi
eu mă mutam din burţi în burţi
spărgând seminţe banzai
fără dinţi
ştiind deja că n-o să iasă nimic
de capul meu
dar capul meu a răsărit primul
proiectat după nişte aspiraţii
după nişte vise
şi complet aerodinamic
(*)

era un podcast biblic pe soundcloud
făcea furori - moderatorul scăpase o înjurătură la 2 47
bineînţeles preotul a suspinat la 2 53
butterfly effect
şi s-a pierdut tot şirul de idei
se vorbea despre frumos şi despre pur
şi îl lăsai să meargă cât
- printre muci şi lacrimi -
taţii ştergeau bebeluşii la cur
era un trend paradoxal fiindcă - ironic -
chiar avea conţinut bun
dar sigur - toată lumea dădea rewind
la înjurătura aia
la o ascultare mai atentă puteai să înţelegi
că tipul dăduse cu genunchiul de pupitru
şi că au montat fără să se asculte ei pe ei
în prealabil
(*)

la spital acolo mi-au pus şi nişte minte
în capul ăsta aerodinamic
mama m-a luat în braţe cu cântec
în timp ce eu orbecăiam
încă în căutare de pântec
în sfârşit începusem să fiu
am încercat cuvintele limbii vechi
şi am realizat că nu le mai ştiu
am început să plâng cu zgomot
mi-au dat suzetă am tăcut
mi-a plăcut al dracului de mult
dar nu pentru mult
acasă nu făceam nimic toată ziua
şi căpătam proporţii care mă forţau
să mă rostogolesc
la un moment dat am plâns
de vină că încă nu vorbesc
înainte de culcare seara
mama fredona un cântecel în zilele cu soţ
care suna aşa
"mamamamamamamamamama"
în zilele fără soţ
tata fredona un alt cântecel
care suna aşa
"tatatatatatata"
la mama mereu a fost mai lung
şi poate de aia ăsta a fost şi primul cuvânt
"mama"
mai târziu am cunoscut tot felul de copii
care au zis prima dată "tata" ceea ce era cool
sau chiar "basarabia e românia"
dar eu eram umil în felul meu
defilam cu "mama" pecetluit pe frunte
ceea ce nu mă făcea cu nimic mai prost ba chiar
uitasem şi toate pântecele prin care am mai fost
(*)

îmi dădeam delirul într-un scăunel cu zorzoane
pe o reclamă la var lavabil
cu multe culori
molfăind cartofi noi prăjiţi moi
şi mă gândeam la tot felul de interjecţii tâmpite
în fine mă linişteam abia la caseta mea
cu cei trei purceluşi pusă pe combina veche
ştiam povestea pe de rost
la un moment dat - şi totuşi -
uitasem toate pântecele prin care am mai fost
(*)

aveam un coleg narcis la grădiniţă
făcea furori - scăpase o înjurătură la ora de joacă
la nici două minute educatoarea a suspinat
butterfly effect
şi am fost trimişi fiecare la pătuţ
gura mă-tii narcis
ce bine că nu am zis cu voce tare
că am fi fost trimişi la pătuţ dublu
dar aia am gândit serios
şi am realizat atunci că înjurăturile
sunt din limba aia veche nemaiştiută
prea se prind ele nu-ştiu-cum de ureche
şi ne mai mirăm mai târziu de un podcast
oricum mă gândesc aşa câteodată
că dacă aş mai fi zăbovit ceva vreme
aş fi ieşit într-o vreme
în care - poate - la culcare
aş fi ascultat conţinut din ăsta media
iar primele mele cuvinte ar fi fost
"vreme imprevizibilă mâine în toată ţara"
şi poate aşa n-aş mai fi alimentat războiul "mama" - "tata"
n-aş mai fi tras paiul mai lung
cuvântul mai insistent
pronunţia mai muşcată
grimasa mai amuzantă etc.

poate atunci s-ar fi tăcut mai mult în preajma mea
şi-aş fi căzut naibii în cifre şi aş fi fost alt om
aşa - de bine de rău - am o singură reminiscenţă
o fixaţie maniacală pentru simetrie oriunde
cântec cu cântec
pântec cu pântec
şanse egale niciodată să nu trebuiască să tragi paiul mai lung
paie egale lungimi egale ale cuvintelor mele
ale cuvintelor tale
goluri egale
2 - 2 la toate meciurile văzute cu tata
şi "tata" zis în tandem cu "mama" la începuturi
"mama" zis în tandem cu "tata"
aşa i s-ar rezuma lumii toată arta
(*)

n-ar mai fi nevoie de tot felul de complicaţii
de inegalitatea mediilor de ponderi
n-ar mai fi munţi şi orizontul s-ar vedea
până dincolo de el însuşi
şi poate aşa răsăritul s-ar vedea pe sine
şi poate aşa apusul s-ar vedea pe sine
şi-aş ridica privirea doar o singură dată -
când mi-ar fi dat să mă uit la tine
(*)