Fereastră în zid

Născut într-o societate ideală, am primit pe gratis o cameră
în care să trăiesc.
Am cerut permisiunea să sparg unul din cele patru ziduri,
să-mi fac fereastră.

Mi-au zis să pun poza conducătorului - ea e fereastra spre lume.

Am întrebat cele patru ziduri
care din ele poate suporta rana, căci trebuie să bat un cui.
Toate cele patru ziduri s-au oferit benevol.
Au zis: Mai bine să porţi poza conducătorului
decât să fii zidul de după zid.

După ce-am pus poza - mi-a vorbit însuşi conducătorul.
Mândru, cerând o ramă de aur.
De-al naibii, i-am luat poza de pe zid. Şi-a rămas un gol.
Am înţeles că asta-i arta: golul,
fereastra oarbă, dar camera a-nceput să râdă
din toate cele patru ziduri ale ei

Am întrebat-o - ce-i cu tine, tu, cameră?

Eu nu sunt cameră. Sunt celulă.

(în perioada 1 ianuarie 2021 - 1 aprilie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)