Acasă

Am locuit la marginea oraşului
ca felinarul cu un bec
pe care nu-l înlocuieşte nimeni.
Pânze de păianjen legau între ele zidurile,
sudoarea ne prindea mâinile laolaltă.
Mi-am ascuns ursuleţul de pluş
in găurile din ziduri de bolovani
ca să-l apăr de propriile mele vise.

Zi şi noapte am adus viaţa în prag
revenind ca albina care
se-ntoarce mereu la aceeaşi floare.
Era timp de pace când am plecat de-acasă:

Mărul muşcat încă nu se învineţise,
pe scrisoare un timbru cu o veche casă părăsită.

De la naştere am migrat spre locuri liniştite
goluri s-au prins sub mine
ca zăpada care nu ştie unde-i e locul
pe pământ ori în aer.

(în perioada 1 octombrie 2020 - 31 decembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)