Lui Gala Galaction
În seara asta capul ca o lampă
îşi arde restul fumegos de gaz -
şi cineva a pus mâna pe clampă,
şi cineva m-atinge pe obraz.
În seara asta lungă, cineva
tuşeşte-n mine, scuipă şi-şi dă duhul,
şi nici măcar n-aş vrea să fug - n-aş vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!
Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aştept în geam să crape-un peisaj,
şi-mi ţin în mână sufletul de soare -
sărmanul paşaport pentru voiaj.
Mă doare liniştea crescută-n mine -
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.
O umbră parcă mi-a fugit din trup,
şi-n seara asta mi-i atât de bine,
că parcă-aş vrea cu mânele să rup
urzicile care-au crescut în mine.
(în perioada 1 octombrie 2020 - 31 decembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)