Îngeri zburând prin Valea Neagră

Ca un înger prin Valea Neagră,
tot mai aproape de Tine, Doamne,
eu mă tot îndepărtez. De ce nu spun acum nimica,
mereu bătând din aripi,
din munţii mei de pene albe?
Eu tac pentru că sunt vinovat.
Eu tac pentru că port omor pe suflet.
Eu tac pentru că vin spre tine.
Cuvântul, aici, ieşind din suflet,
rămâne vag, neputincios,
ca semnul nesemnificativ şi provizoriu,
transcris în grabă pe nisip
migrator, din deşert.
Îngerul din mine zboară şi tace,
tace şi zboară. Ispăşeşte lumea.
Eu sunt Valea Neagră a Ta, Doamne,
a lui Adam, a nimănui.

(în perioada 1 octombrie 2020 - 31 decembrie 2020, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)