M-am speriat că încep să te uit
Sunt zile şi ore în care gândul îmi rămâne pironit
În câte un loc străin
sau captiv în preocupări neînsemnate
M-am uitat zile în şir la fotografii vechi cu necunoscuţi
Am încercat să îmi imaginez vieţile lor
Să le desluşesc numele
Unele impresii fulgurante îmi inspirau scene sumbre,
deznădejde, durere
M-am speriat că ţi-aş putea uita mirosul
Sau că o ceaţă deasă ar începe să te înfulece
că aş putea să te pierd şi din amintire
Vor rămâne fotografiile
Dar poate voi ajunge amnezică
Şi le voi privi ca pe oricare altele îngălbenite de vreme
Poate întâmplarea va face să le revăd într-o altă viaţă
Oare voi ghici în ele gustul plimbărilor noastre nocturne?
Anii grei de aşteptare?
Îmi va veni pe buze
Numele tău străin, pe care nu-ţi venea să îl divulgi?
Iubirea ta pentru străina care am fost?
Drumul lung al sufletelor noastre
Prin nămolul vieţii netrăite
Către nu se ştie ce?