Cândva, pe la începutul anilor 2000, o prietenă cu care, din păcate, nu mă ţin astăzi legătura mi-a spus pe ton serios: "Ai auzit de site-ul ăsta, liternet.ro? Tu ar trebui să scrii cândva acolo!". Nu, nu ştiam de site. Şi nici măcar nu scriam, pe vremea aceea. Nimic altceva în afară de e-mailuri, adesea foarte lungi, cărora le duc astăzi dorul.
Zilele astea, l-am rugat pe Răzvan să-mi spună câte texte mi-au apărut pe LiterNet. "475, cu tot cu topul evenimentelor pe 2020". În 8 ani de colaborare, asta înseamnă cam 60 de texte pe an. Un pic peste unul pe săptămână.
****
Marius Constantinescu şi-a numit LiberNet textul despre cele 7k zile ale LiterNet. Titlul & definiţia perfecte. LiterNet este e-spaţiul libertăţii mele absolute. Rectific. LiterNet este spaţiul libertăţii mele absolute. Diferenţierea între ce este online şi ce este offline îmi pare, din ce în ce mai des, o prostie. Creierul, sensibilitatea, bruma de stil îmi sunt aceleaşi şi pe laptop, şi pe hârtie, şi faţă în faţă. Există zone unde lipsa contactului nemijlocit e vitală. Scrisul & cititul nu fac parte dintre acestea.
****
Faptul că LiterNet este spaţiul libertăţii mele absolute nu îl face nici extraordinar, nici cel mai bun, nici măcar bun. Vă şi mă invit să evităm idilizările & superlativele. LiterNet e doar un portal unde câteva mii de oameni pasionaţi de teatru, cinema, poezie, beletristrică, muzică, fotografie, călătorie şi alte câteva zone de interes publică, de aproape 20 de ani, texte şi imagini, articole şi cărţi, poeme şi proze. Calitatea i-o judecă zi după zi cei care aleg să îl acceseze. Dacă lor le e de folos şi/sau le place un anumit material publicat pe site, atunci e bine. Dacă nu, nu.
Asemenea unui ziar, calitatea LiterNet e dată de valoarea celui mai recent text publicat. Asemenea unui antrenor, calitatea de editor a lui Răzvan Penescu e dată de valoarea celui mai recent autor publicat.
****
Dacă există vreun secret al neobişnuitei longevităţi a acestui portal, acela trebuie că are de a face cu capacitatea lui Răzvan de a privi fiecare nouă zi (mă rog, în cazul lui, noapte, căci acela e spaţiul temporal pe care îl dedică, cu precădere, site-ului), fiecare nouă premieră, fiecare nouă ediţie de festival cu aceeaşi egală seriozitate şi aceeaşi nesecată poftă.
Dacă există un ceva bun al LiterNet ce cu greu ar putea fi contestat, aceea e memoria pe care seriozitatea lui Răzvan a creat-o. Spaţiul cultural românesc din ultimii 20 de ani are, prin LiterNet, încă un punct fix, încă un reper de vizitat atunci când vine vorba, bunăoară, de un film românesc, de un spectacol de teatru, de un mare sau mic festival sau chiar de o Cupă Mondială a fotbalului.
****
Spaţiu al libertăţii şi al memoriei, LiterNet rămâne, totuşi, doar un nume de dincoace de cortină. Adevăraţii eroi sunt artiştii de pe scenă (în sens larg ) şi cei publicaţi (a nu se confunda cu cei care scriu despre artiştii de pe scenă şi despre cei publicaţi). Actorii, regizorii, muzicienii, poeţii, prozatorii, fotografii. Ei sunt cei care contează, ei sunt rostul acestui portal, ei sunt obiectul pasiunii noastre, ai celor care scriem despre ei.
Firea discretă a editorului şi capacitatea sa de a-şi selecta autorii exclusiv pe baza textelor scrise ori cadrelor fotografiate de aceştia (l-am cunoscut pe Răzvan la ani buni după ce mi-a publicat primul material) a dat site-ului o direcţie clară: oglindirea spectacolului şi semnificaţiilor culturii (în sensul cel mai larg), iară nu etalarea ego-urilor / ideologiilor / CV-urilor autorilor. Mi se întâmplă foarte adesea să citesc texte pe LiterNet şi să nu fiu atent la numele autorului. Şi cred că e bine că e aşa. Cu excepţiile de rigoare.
****
Am fost, într-un septembrie fierbinte, la Lisabona. Zi de zi, am purtat cu mine, în rucsac, scrisorile lui Alex. Leo Şerban publicate de LiterNet. Tipărite, împăturite, cu oarece sublinieri. Din când în când, le deschideam pentru a cerceta dacă locul în care ne aflam era cel din scrisori. Apoi încercam să cuprind cu privirea ce văzuse, cândva, autorul.
După o vreme, am renunţat să mai caut amănuntele descrise în epistole şi am preferat să urmăresc traseul luminii. Din cer şi de pe pământ. Azi, nu ştiu să vă recomand un anume loc din Lisabona, dar pot perora ore întregi pe tema luminilor şi umbrelor, în funcţie de ora zilei ori a nopţii, din oraşul de unde a scris cândva ALŞ.
*
Pe 31 decembrie 2020, LiterNet împlineşte 1.000 de săptămâni / 7.000 de zile de la lansare. Aşteptăm poveşti despre întâlnirea voastră cu LiterNet în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2021. Dacă v-am fost importanţi în vreuna din clipele vieţii voastre, faceţi o postare despre LiterNet pe reţelele sociale şi taguiţi un număr de prieteni egal cu numărul de ani care au trecut de când v-aţi întâlnit cu LiterNet. Ca să daţi la rândul vostru mai departe ceea ce a fost făcut să circule la cît mai multă lume. (Redacţia LiterNet)