Despre Fundaţia "Pentru Voi" ştiam de câţiva ani. În perioada 2003 - 2010 am locuit în acel cartier al Timişoarei în care se găseşte şi sediul fundaţiei. În fiecare zi când îmi plimbam câinele mă întâlneam cu oameni despre care, mai târziu, aveam să aflu că erau ajutaţi de această fundaţie. Chiar şi după ce m-am mutat din cartier aveam să trec zilnic pe lângă acest sediu în drumul meu spre serviciu. Am dedus care era activitatea fundaţiei văzând bannerul arborat pe clădire, banner care îndemna oamenii să redirecţioneze 2% din impozitul pe profit pentru a-i ajuta. Curiozitatea de a cerceta mai îndeaproape activitatea lor am avut-o abia la începutul anului 2017.
Finalizasem primul meu de proiect fotografic de lungă durată şi căutam un nou proiect la care să lucrez. Voiam să documentez tot o temă socială. Acesta a fost momentul în care le-am vizitat pentru prima dată site-ul şi sediul şi am început să conştientizez cu adevărat importanţa acţiunilor lor.
Aşa am aflat că în România sunt peste 800.000 de persoane cu dizabilităţi. Deşi societatea i-a izolat, ei au izbutit să iasă din încercuire, fără însă a evada din comunitate. Aproximativ 98% dintre ei sunt îngrijiţi de propriile familii / fundaţii, şi doar 2% se află în grija statului.
Astfel, Fundaţia "Pentru Voi" a devenit pentru câteva sute de persoane o insulă de compasiune în mijlocul unui hău social. Pentru cei respinşi de mersul înainte al lumii există o viaţă "ascunsă", complet eliberată de judecata discriminatorie a societăţii.
Demersul meu fotografic este un manifest pentru conştientizarea nevoilor pe care le au aceste persoane şi a modului prin care ele pot fi integrate în societate. Fotografiile au fost făcute în cadrul fundaţiei sau cu ocazia unor evenimente organizate de aceasta, în perioada martie 2017 - mai 2018 şi vă arată cum decurge, în linii mari, viaţa persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Imaginile, însă, nu pot spune şi la ce se gândesc aceste persoane, care le sunt visele, cum se simt atunci când sunt discriminate sau când sunt private de anumite drepturi din cauza unor persoane mai puţin tolerante sau a legilor date de politicieni. Toate aceste aspecte rămân subiecte de dezbatere în presă sau sursă de inspiraţie pentru scriitori. Poveştile surprinse aici sunt dezbrăcate de povara vizibilă a suferinţei şi nu sunt retuşate ca să aibă "sclipici".
Persoanele sprijinite de fundaţie nu mai trec prin viaţă fără ca cineva să nu se îngrijoreze pentru ele, vorbele lor sunt ascultate, suferinţa lor are un ecou.
Notă: Mai multe fotografii ale lui Oliver Merce la http://www.olivermerce.ro/