Mi-a spus că tocmai a ieşit dintr-o relaţie serioasă. De unde să ştiu eu că l-a cunoscut pe Ricardo pe facebook şi că după un an de conversaţii şi schimburi de mesaje, s-au întâlnit trei zile la rând şi asta a fost tot? Asta nu mi-a povestit. Mi-a spus că trebuie s-o ia foarte încet, iar dacă asta mi se potriveşte şi mie, putem încerca.
La prima întâlnire mi s-a părut că nu mă poate înghiţi, că nu suportă nici să se uite la mine. Sînt conştient că nu sînt un bărbat frumos. Nu m-am supărat. Dar nici nu m-am descurajat. Mi-a plăcut din primul moment şi mi-am spus că pe măsură ce o să mă descopere, o să mă placă şi că de aici se poate dezvolta ceva serios.
Ne-am întâlnit prin diverse restaurante unde am luat masa. Alegea locuri publice, aglomerate, cu posibilităţi de intimitate foarte limitate şi lipsite de perspectivă. Cu cât era mai zgomotos, cu atât părea mai bine pentru ea. M-a dus până şi în discoteci.
De fiecare dată bea prea mult, dar asta nu ducea spre intimitate între noi. De câte ori încercam să o sărut, sau măcar să îi aşez o mână pe spate, mă izbeam de respingerea ei. Ajunsesem să cred că nu avem nici o şansă. Totuşi nu înţelegeam de ce continuă să accepte întâlnirile cu mine. Mi-am spus că o să mă întâlnesc cu ea, indiferent de răutăţile pe care le spunea şi de continua respingere fizică pe care mi-o arăta, până ea va fi cea care va spune nu.
Era foarte frumoasă şi pe undeva am găsit energia de a continua cu ea. Şi tăria, pentru că uneori se ridica de la masă fără un cuvânt şi ieşea pe uşă fără să se mai întoarcă. Ori venea la întâlnire să-mi spună că nu poate sta. Părea să dorească să-mi încerce nervii la maxim. De multe ori am vrut să renunţ, am zis ducă-se dracu', sînt atâtea femei pe lumea asta. De ce trebuie să duc munca asta de lămurire tocmai cu ea? Sînt atâtea femei, poate nu atât de frumoase ca ea şi nu atât de fascinante, dar cu care să-mi fie mai uşor.
Mai întâi am pus comportamentul ei pe seama felului cum arăta. M-am gândit iată încă una fiţoasă şi cu fumuri în cap. Se crede cea mai frumoasă şi mai inegalabilă. M-am gândit că e o altă prinţesă cu nasul pe sus. Dar încetul cu încetul, din mici gesturi, din mici zâmbete, din mici reacţii, am început să-mi dau seama cât de înspăimântată era de apropiere, câtă frică îi era să nu fie rănită. Atunci m-am hotărât să îndur totul până la capăt.
Adevărul era că eram îndrăgostit de ea până peste urechi. Avea felul ei stângaci, nesiguranţele ei, şovăielile, pe care le observai doar în decursul timpului şi care o dezvăluiau pe ea aşa cum era de fapt, sub stratul de agresivitate şi duritate pe care-l afişa. Putea fi foarte agresivă verbal când dorea şi să spună lucruri care dureau.
Apoi într-o seară s-a petrecut şi lucrul pe care-l aşteptam eu foarte tare. A venit la mine. A intrat în casă. O pot vedea şi acum: avea o bluză pătată, faţă răvăşită de somn, o expresie de derută şi de alarmă. Locuiesc într-o casă din anii '30, pe care am renovat-o de curând şi am aranjat-o cât mai bine cu putinţă. Am aprins focul în sobă, am pus muzică şi m-am aşezat de partea cealaltă a canapelei, să n-o sperii mai rău decât era. Ştiam că n-ar trebui, dar i-am mai turnat un pahar de vin roşu. Aş fi dat orice să o scot din starea în care era şi s-o fac să se relaxeze. Admit că-mi doream foarte mult să mă apropii de ea într-un mod cât se poate de intim. De uman. De masculin.
După ce a luat câteva guri din vin, s-a repezit la baie şi a vărsat. Iniţial n-a vrut să mă lase înăuntru, dar apoi a cedat, aşa că am stat cu ea şi am oblojit-o. Când a ajuns într-un stadiu de oboseală în aşa un hal încât totul îi era egal, am lăsat-o să se spele pe dinţi cu periuţa mea, apoi am dus-o în dormitor. Nu a vrut să închid lumina, de parcă pe întuneric m-aş fi putut transforma în vreun monstru cu coarne şi copite. Nu am reuşit decât să-i dau bluza jos. Nu m-a lăsat s-o sărut. Eram încălecat peste ea şi în disperare de cauză, pentru că nu îmi permitea nimic, iar ea era aproape la fel de îmbrăcată ca la început: pantofii cu toc cui, fusta neagră, dresul subţire negru acum găurit şi cu firele duse de la atâta căzut în discotecă, sutienul negru cu dantelă şi colierul sexy, lat, în jurul gâtului, strâns la baza gâtului, subliniindu-i frumuseţea, supleţea şi albeaţa pielii, am început s-o gâdil. Şi am gâdilat-o, iar ea a râs şi atmosfera dintre noi s-a destins, aşa că am gâdilat-o până i-au dat lacrimile. Era imobilizată între picioarele mele, nu putea fugi de mine. A râs şi a râs, faţa îi era roşie, se contorsiona instinctiv, dorind cumva să scape, dar nu a spus niciodată nu, sau să mă opresc. Am gâdilat-o râzând o dată cu ea şi am gâdilat-o până mi-am dat seama că a avut orgasm.
Apoi am dormit epuizaţi, ţinându-ne în braţe. Înainte de a dormi, m-a lăsat să o sărut pe buze.
Eram mai îndrăgostit ca niciodată şi am ştiut că acesta a fost începutul: aveam o relaţie. O relaţie care avea să funcţioneze şi avea să dureze. Probabil pentru totdeauna. O câştigasem. Era a mea. Această minunată femeie era a mea.
Am ştiut că oricine ar fi fost individul care o dezamăgise, eu aveam să i-l şterg din minte. Oricine era şi orice ar fi făcut eu aveam să-l fac să dispară în ceaţa uitării.
Ne-am petrecut următoarele săptămâni într-o stare de fericire ireală. Am gătit împreună, am prezentat-o familiei mele, am fost la film, am făcut tot ce fac nişte oameni normali în situaţia noastră. Ea părea să se deschidă din ce în ce mai mult. Îi câştigam încrederea.
Este peste puterea mea de înţelegere ceea ce s-a întâmplat ulterior.
(va urma)