Christos a înviat – de ce Iisus Christos?

Dragul meu cititor, iată, sacra Sărbătoare a Sfântului Paşte 2005. Şi, aprinderea luminilor Învierii Domnului şi ouă roşii ciocnite. Odată cu rostirea:"Christos a înviat!"; primind răspuns:"Cu adevărat a înviat!"... Oh, Doamne, e atât de frumos... Apoi minunata, mult aşteptata şi vesela agapă... oh, Doamne e atât de frumos!

Dar, m-am gândit eu că, în aceasta Săptămână a Patimilor dinaintea Sfîntului Paşte, dar şi în cea săptămână a pătimirii de după Sfântul Paşte, n-ar fi fără de folos să te ajut să meditezi un strop asupra condiţiei de om şi creştin în această lume. De aceea, întru Sfânt Paşte Fericit în viaţa ta, uite, îţi propun aceste patru cugetări:


 FAPTUL ISTORIC

Având ca motivaţie mult implicată (şi discutabilă mereu) onestitate şi, idem, corectitudine - ştiinţifice amândouă, iată, în mai toate dicţionarele istorice, enciclopediile, dicţionarele mitologice şi chiar cele religioase,când se scrie despre Domnul Iisus Christos apare subliniată vizibil absenţa faptului(elor) istoric(e) care să ateste indubitabil existenţa istorică reală a Mântuitorului.

Evangheliile sinoptice, evident, din punct de vedere ştiinţific, nu sunt luate în discuţie ca mărturii autentice şi credibile, deci ca fiind biografii ale Domnului Iisus Christos.

Identic se procedează şi în cazul textelor care cuprind "Faptele Apostolilor" precum la fel sunt considerate mărturii subiective toate "Epistolele".

Toate acestea, în ciuda faptului că în nici o altă religie majoră a lumii, nici în islamism, (deşi, dintr-un anumit punct de vedere, anume, cel al existenţei textului filosofic, excepţie poate face totuşi confucianismul), în timp atât de scurt - în nici 100 de ani de la moartea "profetului", altfel spus, de la dispariţia creatorului acelei religii - nu s-au produs texte:
- atât de numeroase şi atât de unitare în date istorice şi tematică;
- atât de echilibrate în structura lor epică şi limbajul literar folosit;
- dar şi atât de coerente şi unitare în ideatica religioasă şi conţinut doctrinar;
- atât de inteligibile, dar şi simple/practice în ritual, cum sunt textele Noului Testament, avându-L ca axis mundi pe Domnul Iisus Christos.

Iar aceste texte ne-au rămas neschimbate vreme de aproape 2000 de ani. Şi vor rămâne astfel veşnic.

Neobosiţilor şi oneştilor şi corecţilor căutători de fapte istorice concrete care să dovedească existenţa umană reală a Domnului nostru Iisus Christos, le voi pune doar trei întrebări:
- Există Dumnezeu?
- Care este biografia Lui Dumnezeu?
- Dacă nu a existat Epifania (Dumnezeu în şi întru Iisus Christos pământean odată cu şi prin Sfântul Duh), cine sunt creştinii care reprezintă peste 28% din populaţia Terrei şi a căror civilizaţie reprezintă civilizaţia actuală, dominantă a Terrei de cel puţin trei secole?

 UNOR ATEI ŞI UNOR AGNOSTICI...

...fie ei intelectuali autentici, fie ei chiar filosofi autentici, dar uniţi printr-o comună respingere/aversiune, deseori de-a dreptul ostilitate faţă de Învăţătura Lui Iisus Christos şi cărora nu le cere nimeni să devină creştini - eu personal rugându-i doar să asculte cu atenţie... şi, repet, şi, Cuvântul Domnului, acestora eu le recomand, cu sinceritate şi prietenie, a se încumeta la această încercare: studiul capitolului 17, al Evangheliei după Ioan, text cunoscut sub numele de "Rugăciunea Lui Iisus".

Este vorba despre binecunoscutul moment al meditaţiei/rugii Domnului Iisus Christos în noaptea "Cinei cea de Taină", noaptea dinaintea Crucificării. Şi le precizez acestor prieteni că, pentru o lectură normală (normala neînsemnând, superficială), practic nu au nevoie de nici un alt text al Bibliei. Totuşi, dacă aşa se simt mai în siguranţa, pot chema însă în sprijin alte filosofii, alţi comentatori... Dar, acest text este complet şi suficient prin el însuşi.

Întru adevăr, şi relevant dar şi, simultan revelatoriu, acest text unic tratează şi rezolvă în mod absolut exemplar şi imuabil problema metafizică a relaţiei Dumnezeu - om şi om - Dumnezeu, deci a relaţiei biunivoce dintre Creator şi cea mai iubită creaţie a Sa, omul.
"Rugăciunea Lui Iisus" (Ioan, 17/ 1 - 26) este însăşi Metafizica creştinului.

Ascultaţi în tăcere şi concentrare aceste şoapte ale Domnului Iisus Christos şi veţi exclama singuri: quod erat demonstrandum!

 DE CE IISUS CHRISTOS?

Cineva m-a întrebat de ce tocmai pe Iisus Christos L-am ales drept Maestrul meu în această lume, cea a unui prezent-viitor în care valorile spirituale şi morale s-au retras într-o hibernare sine die?
De ce tocmai pe EL, în această "new brave world" în care dominaţia aşa-ziselor valori economice şi politice pare a fi, pe zi ce trece, o dinastie fără sfârşit?
De ce L-am ales tocmai pe El, Iisus Cel atât de curat, atât de incredibil de simplu şi atât de...ne-imaginat?
Tocmai pe El, acest miel sacrificat...?

Ar fi multe şi ample răspunsuri.
Ar fi infinit controversatul răspuns:...pentru că El este Christos!
Ar fi tăcerea care vorbeşte în gura mare.
Dar, eu cred că singurul răspuns adevărat nu poate fi decât acesta:
Pentru că El este Dumnezeu.

 CELEBRAREA SFÂNTULUI PAŞTE...

... pentru fiecare creştin ar trebui să constituie măcar prilejul de a încerca să fie Iisus Christos, atât cât ştie şi cum poate mai bine. Astfel încât, în Ziua Învierii Domnului Iisus Christos, el, creştinul să simtă re-învierea sa întru Credinţă.

(Leonard Oprea - Aprilie 12, 2005, Boston)