Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un clasic al generaţiei nouăzeci: Cristian Popescu


Şerban Axinte

19.04.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Poemele lui Cristian Popescu au fost audiate şi citite pentru prima dată în cadrul Cenaclului "Universitas" al Facultăţii de Litere din Bucureşti. Astfel, printre primii comentatori şi susţinători ai poetului s-au numărat: Ioan Es. Pop, Milail Gălăţanu, Daniel Bănulescu, Gabriel Stănescu, Lucian Vasilescu, Marius Oprea, Cătălin Ţârlea, Horia Gârbea, precum şi conducătorul cenaclului, Mircea Martin. Amintirea acestor nume nu este pur decorativă. Scriitorii mai sus amintiţi au fost cei care au văzut în Cristian Popescu pe liderul generaţiei lor, intuiţia acestora fiind confirmată la scurta vreme şi de nume mult mai sonore în acea perioadă precum Zigu Ornea, Radu Cosaşu sau Marin Sorescu, cei care în anul 1990 i-au facilitat intrarea în Uniunea Scriitorilor din România.

Cele trei volume antume Cuvînt înaine, Familia Popescu şi Arta Popescu, precum şi textele puse în circulaţie după moartea poetului sunt rodul unor elaborări de durată ce vor să răspundă unui deziderat teoretic foarte clar exprimat: "Desfidăm, cu toate riscurile, statutul de Artist-Creator, considerîndu-l un produs nociv al orgoliului artistului de a fi altfel decît ceilalţi oameni, de a-şi statua o compatibilitate directă cu divinitatea. Scriitorul nu este un Dumnezeu făcător de lumi, ci un om care încearcă să priceapă această lume. În fond, orice meserie nu este altceva decît un demers spre înţelegerea mai adîncă a Lumii lăsate de Dumnezeu. Nu produsul acestui demers interesează în mod absolut, ci demersul însuşi. Textul rezultat este util social şi valoros estetic în măsura în care poate conduce spre recompunerea procesului facerii lui. De aceea literatura nu va mai fi o nobilă inutilitate, ci o simplă utilitate în descifrarea existenţei celui ce o produce". Acest fragment de manifest este în măsură să numească doar parţial liniile de forţă ale unui discurs poetic ce scapă de multe ori de sub supravegherea strictă a autorului. Textul publicat în revista "Nouăzeci" (din care am citat adineauri) pune în discuţie necesitatea diferenţierii de paradigmele generaţiei 80. Autorii publicaţiei şi-au dorit o departajare clară, o "independenţă în plan estetic şi moral" faţă de perioada culturală imediat precedentă. Orice intenţie de acest gen are ca rezultat o resuscitare a receptării şi o schimbare a accentului în ceea ce priveşte modelul de referinţă. În cazul de faţa, problema e puţin mai complicată. Nouăzecismul este o continuare firească a optzecismului. Nu există diferenţe fundamentale decît dacă vrem cu adevărat să vedem un hiatus acolo unde pare mai degrabă evoluţie, metamorfoză. Mulţi scriitori răspund ambelor formule, îmbrăţişează uneori chiar aceleaşi deziderate teoretice. Indiferent dacă se face raportarea la modernism, postmodernism sau suprarealism există un animit spirit al timpului care îi uneşte şi pe cei mai doritori de conflicte ideologice. Nu se poate înţelege nouăzecismul fără optzecism, cum nu se poate privi optzecismul în limita celor cîţiva ani în care s-a afirmat. Şi ca să continuăm în acelaşi registru al isme-lor, trebuie menţionat faptul că opţiunea pentru "îmbunătăţirea" istoriei literare o dată la zece ani cu noi şi noi promoţii de scriitori a creat o redenumire chiar şi a generaţiilor anterioare. De exemplu, şaptezecismul, termen inexistent în anii `70 (după cum observă şi Mircea Cărtărescu). Memorabilă este afirmaţia lui Cezar Ivănescu: "eu nu sînt şaptezecist, ci şaizecioptist". Mai mult decît atît, acum cînd au început să devină vizibile numele unor scriitori, debutanţi în preajma anului 2000 (Teodorovici, Lazărescu, Baetica, Bogdan Suceava, T.O. Bobe etc), luăm la cunoştinţă despre existenţa unui nou curent literar, douămiismul sau, şi mai penibil, milenarismul. De aceea cred că o mai potrivită abordare a unui scriitor precum Cristian Popescu trebuie sa pornească de la textele sale şi de la programul unui grup literar cum a fost cel de Cenaclul Universitas.

Prozopoemele lui Cristian Popescu reprezintă ruptura clară, definitivă de un model de poetizare a realităţii (din lăuntru şi din afară) impus de Nichita Stănescu. Mai mulţi scriitori ai întunecatului deceniu literar nouă au reluat, într-o mai mică sau mai mare măsură, ideologia stănesciană, bineînţeles transformînd-o în punctul de plecare al propriilor inovaţii. Aici trebuie amintit excelentul volum Totul al lui Mircea Cărtărescu. Narativizarea limbajului liric la Cristian Popescu (care nu este o inovaţie, ci o opţiune) atrage după sine o altă disponibilitate a receptării. Atenţia cititorului nu se orientează către sintagma revelatoare restrînsă şi concentrată; există ample momente de respiraţiei în care textul ordonează, în modul dorit de poetul- narator, lumea. Banalul captivează prin déjà vu şi îl face pe receptor, părtaşul unui schimb de esenţe: "Toată familia mea benchetuieşte la Localul familial. Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verişoare. Bunicul, după tejghea, ascute cuţit pe cuţit, priveşte buchetul de liliac, rîde, ascute: hîrşti, hîrşti, hîrşti, cuţit pe cuţit. Într-un colţ un ţigan îşi înmoaie vioara în halba de bere, ca pe un miez de pîine. Bunicii mei din flori, mătuşile. Cu poze din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc. ... eu arunc pe masă poza mea de la 13 ani drept valet de verde, drept damă de cupă, drept şeptar rupt la un colţ".

Lumea poetului Cristian Popescu poartă numele de Popescu. Şi nu e nici o ironie aici. Este vorba despre proiecţia fidelă a unui univers asumat cu sinceritate. Pentru prima oară în istoria literaturii române, numele de Popescu (personaj al unei opere literare) nu exprimă ideea de generalitate, loc comun, frivolitate, demagogie. Popescu iese din categorie eşti-lor. Şi cu toate acestea nu se poate vorbi despre biografism. "Datele personale" sînt transformate oniric în date ale materializării unei componente afective psihoanalizabile. Poetul imprimă senzaţia de firesc, de întîmplare cotidiană, unor acţiuni ferite de incidenţa locului comun. De aceea, toate asperităţile de limbaj (atunci cînd ele există) provenite din juxtapunerea tonului grav al metaforelor revelatoare cu inserţia de colocvialitate sînt anulate sub presiunea ansamblului: "Bunicul spunea că ferestrele sînt lipite de zidul neted al blocului. Lipite ca nişte etichete pe borcanele de compot, ca afişe pentru muzeul înfiinţat în apartament. Spunea că de pe vremea lui sînt lipite acolo. Îi răspundeam cu toţii că o să dezlipim ferestrele de pe zidul neted al blocului, o să le vindem drept ziare pe stradă, le vom folosi drept cerşaf unsuros pe cele din sufragerie. Şi-apoi, bunicule, tu ai să priveşti cît vrei de la pervazul lor. Bunicul are un copăcel sub fereastră şi ca să fie de-o vîrstă cu el a dat copăcelul cu lac. A împăiat poza bunicii şi plînge şi-i spune pe numele de fată. Bunicul şi-a dat şi ridurile cu lac, a devenit maestru în artizanat, le lustruieşte în fiecare dimineaţă cu o cîrpă moale".

Cristian Popescu reuşeşte să creeze un alt fel de a fi al poetului în poezie. Este prezent pretutindeni, în gîndurile ascunse ale mamei, în memoria bunicului, în moartea bunicii, în proiecţia viitoare a surorii sale. Este o prezenţă ce ţine locul unui fluid care alimentează vasele capilare ale unui ţesut complex. Nici bufoneria şi nici jocul nu îi sînt străine poetului. "Esenţial, Cristian Popescu e un oniric, un spirit fantast, un clovn trist dintr-un bîlci freudian". Cam aşa arată poetul în viziunea lui Mircea Cărtărescu; o definiţie la care opera răspunde: "Arborele genealogic al familiei Popescu e falnic. El creşte în Cişmigiu, lîngă lac. Mai întotdeauna e împodobit cu globuri şi beteală şi e altoit cu un stîlp de telegraf. Printre crengile lui am aşezat bibelouri, fructe de porţelan. Am scrijelit cu un cuţitaş pe coaja lui: Popescu + Dana + Cristi + mama = LOVE".

Cristian Popescu are neşansa de a fi primul clasic al generaţiei sale. Dosarul de presă dezvăluie o diversitate surprinzătoare a opiniilor critice formulate în legătură cu o operă de dimensiuni relativ restrînse. A avut parte în general de o primire entuziastă, deşi au existat şi critici la adresa "inepţiilor despre tramvaiul 26". În cazul acestui scriitor nu contează numărul volumelor publicate. Edificiul său are la bază inventarea unui limbaj poetic, asumarea unei maniere ce-l individualizează. Cristian Popescu nu a avut timp să se repete.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • friday
    cristian saileanu, 08.12.2015, 19:56

    2. Fiday
    by Cristian Popescu


    My mother has a loaf of bread which, every Friday, she fills with even more cotton than usual. Look how big, how rosy-cheeked, how fresh it is! In the flower pot with the pansies that I water every day a blond wig has grown with long hair, so long it is now trailing on the ground. Today I sat there, caressing it, for two and a half hours. Oh, dear, look at him, he’s fallen in love again, my sister says, who, on Fridays, adorns herself with the electric candles of the New Year’s tree. She then stands still in the middle of the room while the candles turn on and then off - in her hair, on her hips and around her ankles. My mother is busy binding kitchen rags in leather covers. Give me one good reason why I shouldn’t have my own personal diary, sweetheart. Hurry up and paint those piano keys with nail polish, so it can play something more lively, more colorful. Have you drawn up the report of how you’ve spent the day? Today, Friday, yours truly, Popescu Cristian, have spent the entire day, morning, day and night, collecting dirt under my fingernails. The dirt under my fingernails sprouts, mushrooms, it shoots up bit by bit in my veins, it invades my heart, it soils the unseen part of my eyelids. The dirt under my fingernails is my pride and joy. Tomorrow I will feel its taste on my palate. ”


ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Hey, Ron! (poveste la Poveste pentru Maria), Marius Constantinescu, pe marginea lansării unei cărţi de Ioana Bâldea Constantinescu (4.8/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Două certitudini, Argentina Firuță (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La bucătărie, Andrada Ionescu (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Gume de mestecat din cer, Andrada Ionescu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Marea istorie se scrie chiar în timpul nostru, Ana Damian (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata autoficţiuni
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata Praful de pe tobă
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer