Cum să nu privesc bucuros pe fereastra
mansardei cum norii se limpezesc
şi fluxul înalt se reflectă în tavan?
Vor fi muribunzi, vor fi muribunzi,
dar nu-i nevoie să iei calea asta.
Din mână poeme curg nechemate
izvorul ascuns e inima veghetoare.
Soarele răsare-n pofida a orice, oraşe
splendide în depărtări, inundate de lumină.
Stau întins în cascada strălucirii solare
Privind cum răsare ziua, norii îşi iau zborul.
Va fi bine totul va fi bine.
(în perioada 1 ianuarie 2021 - 1 aprilie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate