I.
(Co)sinus²:√vid = nu ştiu ce culoare are zâmbetul tău
Nici măcar toată matematica din lume nu-mi poate explica zâmbetul ei. În fiecare dimineaţă, la 7 şi 54 de minute, se aşază cuminte în pătrăţelul cel mai din stânga şi văd cum ochii i se scurg de somn. Pătrăţelul ecranului care o conţine şi care se măreşte de fiecare dată când vorbeşte, e cam tot ce ştiu despre ea. Ieri, la ora de mate, a cerut voie la baie şi i-am văzut pantalonii de pijama cu o pisică-extraterestră, roz, deşi de la brâu în sus are cele mai apretate cămăşi din lume. În fiecare seară, înainte să adorm, mă gândesc la nave spaţiale, puşti şi avioane, dar noaptea trecută, am început s-o desenez pe K. în cap şi am încercat în toate felurile să-mi închipui ce fel de zâmbet se potriveşte ochilor ei verzi cu tentă de lămâie stoarsă. Are părul şaten şi pare că niciodată nu şi-l pieptănă şi o voce răguşită, probabil de la toată îngheţata pe care o mănâncă - ştiu asta fiindcă la ora de dirigenţie, doamna învăţătoare ne-a pus să spunem care sunt lucrurile noastre preferate din lume, iar ea a spus că îngheţata de vanilie, pisicuţa ei Kitty şi ziua din săptămână când are voie să iasă pe balcon.
Uneori simt în nări mirosul detergentului cu care mama ei îi spală cămăşile. Cred că miros a gumă de mestecat, aşa mi-am închipuit eu, dar probabil n-am să aflu niciodată. K. are camera cu pereţi albaştri, ca a mea, şi o bibliotecă mare în spate. Ea citeşte mult şi are numai FB la limba română. Eu am vrut să-i scriu de câteva ori scrisori lungi, dar îmi vine să-mi dau cu cratimele-n cap, că nu-nţeleg unde le e locul, aşa că nu prea vreau să creadă că-s prost fiindcă trebuie să fiu deştept pentru ea. Ca să mă placă.
Astăzi este ziua mea şi mama a făcut un tort cu Batman. Am împlinit şapte ani. Mi-am pus o dorinţă pe care n-am spus-o nimănui, dar aici pot s-o scriu: vreau să ştiu ce culoare are zâmbetul lui K.
II.
(Co)sinus²:√vid = ieri ţi-a căzut masca şi am văzut că ai gropiţe
Azi, D., a făcut cea mai amuzantă glumă la ora de mate, când doamna învăţătoare ne-a întrebat cât fac (Co)sinus²:√vid. Cică = cu ziua când o să ieşim afară şi pot să împart senvişul cu K. Mie nu mi s-a părut atât de amuzantă, dar toată clasa a râs, probabil fiindcă (Co)sinus²:√vid= -∞, adică -niciodată. Cică să-mpart senvişul cu el, Doamne, Dumnezeule. Asta nu s-a mai pomenit de pe vremea maică-mii. Alaltăieri, lui D. i-au scăzut nota la purtare pentru că de neîndemânatic ce e, mereu îi cade masca cu batman de pe nas şi n-are voie. Eu mă simt prost un pic, fiindcă m-am bucurat. D. are cele mai frumoase gropiţe în care dacă aş putea, aş planta copaci.
În unele zile mă simt foarte ciudat şi când mă simt foarte tristă iau foarfeca şi îmi tai din păr. Mama mă întreabă mereu de ce nu o las să mă pieptene, cum făcea pe vremuri, iar eu îi spun că mă fac mare de-acum şi ştiu şi eu să îmi aranjez părul. Adevărul e că habar n-am. Mă simt tristă din cauză că nu prea pot să respir şi când mă uit pe fereastră, e ca şi cum ţiuie asfaltul la mine în urechi şi aş vrea să ies afară, să mă joc cu D. şi Liza. Şi uneori mă dor picioarele pentru că stau locului prea mult şi-n cap mi se face vertij de gânduri şi mă doare.
Azi soră-mea a venit acasă de la spital, a născut un băieţel şi în casă a fost mare scandal dacă să-i dea masca jos fiindcă soră-mea zicea că are zâmbetul ei, iar soţul ei spunea că nu, că are zâmbetul lui. Dar până la urmă nu i-au dat-o jos. După ce au găurit masca pe mijloc să dea lapte bebelului, soră-mea spunea că cică, după cum simte ea când îl hrăneşte, are forma buzelor ei. Nu ştiu de ce-şi bat capul. Oricum nu contează. Mi-e dor de tati. E singurul om care ar fi putut să-mi explice de ce mă simt greşit. În primăvară se fac trei ani de când nu l-am mai văzut. Un pat mergător şi alb a intrat la noi în casă şi l-au luat. Cică acum munceşte şi salvează planeta. Dacă aş putea să-l salvez pe tati, m-aş face pat mergător şi l-aş căra în spinare.
III.
(Co)sinus²:√vid = K. are o strungăreaţă lată cât două şine de tramvai
Odată, l-am întrebat pe tata de ce s-a îndrăgostit de mama şi el a spus că mama avea cel mai frumos zâmbet din lume. Azi noapte, am stat până la patru dimineaţa cu K. pe Zoom, fiindcă a împlinit şi ea şapte ani şi mi-a promis că o să-mi arate zâmbetul, că cică de acum se simte un pic mai responsabilă şi că dacă e să facă puşcărie cineva, nu fac părinţii ei, ci o trimit pe ea la şcoala de corecţie.
K. are o strungăreaţă lată cât două şine de tramvai şi, când nu e acoperit, râsul ei e atât de dulce şi de frumos ca scârţâitul roţilor maşinii lui taică-miu când porneşte fioros de la semafor. Acum am înţeles cum e posibil ca pentru zâmbetul unei fete să încalci şi cele mai aspre legi, şi mai ales, cum te păleşte în moalele capului un fel de dragoste în care, cum să explic, am nevoie să o ţin de mână pe K. Să simt mirosul părului ei când e curat, dar mai ales după ce se murdăreşte de mirosul cartofilor prăjiţi pe care îi face mama ei în bucătărie. Tata a pomenit ceva la un moment dat de o chestie super tare pe care o făceau ei când erau tineri. Când buzele ei şi ale lui se apropie atât, atât, atât de mult şi începi să dai cu limba peste ele cum face Scooby pe fruntea mea. Scooby e căţelul meu. Cred că vreau să ne atingem limba eu şi K.
IV.
(Co)sinus²:√vid = limba lui D. e umedă ca a lui Kitty, dar nu are striaţii ca ale ei
Aseară s-a întâmplat ceva pentru care, dacă ar afla cineva, eu şi D. am repeta clasa, fiindcă am rămâne corijenţi la purtare. D. a venit în faţa blocului meu. A trebuit să stăm într-un gang întunecat şi să vorbim numai în şoaptă. Ploua. Cinci minute. Cinci minute am stat şi am făcut o chestie, nu mai ştiu cum se cheamă, oricum, ideea e că ne-am apropiat buzele atât de mult şi atât de lung, încât mi-am dat seama că limba lui D. e umedă ca lui Kitty, dar nu are striaţii ca ale ei. Apoi ne-am ţinut îmbrăţişaţi mult şi la final, am scos un senviş din buzunarul hanoracului, am muşcat eu din el şi apoi i l-am dat lui D. Acum am ajuns acasă şi stau în pat, mă uit în tavan şi în nări am miros de alt om. Nu ştiu cum să fac să-l văd în fiecare zi, să ne adulmecăm în fiecare zi, să ne ţinem de mâini şi poate să bem vin cum făceau mama şi tata, în bucătărie, pe vremuri.
Azi mă simt un pic ciudat de la ploaia de-aseară. Cred că am răcit. Plămânii mei mici pe care mama îi protejează de toate răcelile lumii, s-au inundat de picături de ploaie şi mi-e rece înăuntru.
V.
(Co)sinus²:√vid = toată viaţa şi toate zâmbetele pe care vreau să ţi le dau
Eu şi K. am hotărât să ne căsătorim şi am stabilit că o stăm ba eu la ea, ba ea la mine, că dacă avem acte, putem fi împreună pe vecie. Acum o săptămână, pe K. au dus-o la spital cu ambulanţa. A fost panică mare peste tot în cartier şi eu m-am speriat foarte tare să nu cumva să fie bolnavă. Acolo, doctorii în costum de extratereştrii, i-au dat aer fals şi maică-sa a sunat-o pe mama şi i-a spus că tot ce a zis K. a fost: vreau să văd zâmbetul lui D. Acum suntem amândoi suspecţi. În fiecare zi, nişte domni de la Departamentul Staţi Parcaţi vin la mine la bloc şi mă pun să le fac cu mâna de la balcon. Îi scriu scrisori în fiecare zi lui K. A rămas că după ce iese din spital ne căsătorim şi... dormim cu zâmbetele la vedere. Dacă există sărut, cred că sunt o grămadă de chestii pe care le putem face împreună şi eu vreau să le fac pe toate cu K. Ea nu mi-a răspuns niciodată la nicio scrisoare, ultima pe care i-am dat-o a fost o formulă pe care am inventat-o la ora de mate şi care sigur i-ar fi plăcut.
VI.
"(Co)sinus²:√vid = toată viaţa şi toate zâmbetele pe care vreau să ţi le dau "
Doar că tot nu mi-a răspuns.
VII.
(Co)sinus²:√vid= -∞
Dacă scazi viaţa minus moartea şi apoi dacă scazi pământul minus cerul şi dacă mai scazi raiul minus iadul, o pară minus un măr, dacă împarţi vidul la plin şi guvidul la morun, tot n-ajungi la rezultatul la care am ajuns eu când au scăzut-o pe K. din mine. Nici dacă scazi aerul din nori şi căldura din soare, nici dacă scazi petalele din flori, nici dacă împarţi lumea la rău, nu-ţi dă tristeţea pe care mi-o dă mie tot ce n-am apucat să fac cu K. Tata spune că atunci când nu mai eşti, te duci într-un nu ştiu care ţinut, eu sper că ea s-a dus în ţinutul în care D. o ţine pe K. de mână şi beau lapte cu cacao din acelaşi pahar.