Zodia: Mamă

Mi s-a părut că la Ştirile de la ora 19 am auzit-o pe Esca zicând de adevăr. Dar sigur doar mi s-a părut, asta dacă n-a fost vreo zi festivă şi a făcut schimb cu Neti. Asta-i clar, nu se vorbeşte despre chestii de astea la ştiri. Horoscopul e doza de fantezie din orice ştire criminală.

Cel mai mult mă supăra (la ora 19:01, cu tot cu intro-ul fantastic agresiv al ştirilor, clinchetul farfuriilor aşezate perfect pe masă şi vocea mamei care se chinuia să spună: "La masă!" înainte să zică Esca: "Bună seara România! Bună seara Bucureşti") că trebuia să mâncăm în şoaptă. Să auzim fiecare detaliu din catastrofele naturale şi "of" urile mamei. Tata plescăia şi mai şi dădea din picior. Uneori şi Luna, pisica noastră, se trezea mieunând fix când Esca zicea ceva extrem de important, cum ar fi despre o crimă sau un jaf, chestii d-astea.

Mama voia să ştie tot, de asta când i-am zis că iubesc o fată mi-a zis: "Hihi, vreau să ştiu tot!". În realitate m-a întrebat unde stă, cine sunt părinţii ei şi la ce facultate e. Adică mai nimic despre ea. Apoi mama mi-a zis că nu ne potrivim. Eu am crezut-o pe cuvânt. Aşa că i-am zis fetei că o iubesc dar nu ne potrivim şi că merită mai mult?! Habar n-am, nu prea m-am despărţit de fete fără să le las plângând, pentru că nu prea-mi păsa, de aia ne despărţeam. Dar fata asta...

Am 19 ani iar la Ştirile de la ora 19 stau la masă cu familia mea şi mănânc în şoaptă. Tata o enervează pe mama. Tata nu vrea să ne uităm la ştiri. El mă înghionteşte pe sub masă şi mă mai întreabă şoptit: "Eh, şi cu fetele cum stai?". Iar mama ţipă. Şi atunci începe haosul. Liniştea aşezată-n farfuria cu supa de linte se sparge. Pisica e sub masă, are coada stufoasă şi camuflată-n covor aşa că-n nebunia momentului mama aşază cu putere scaunul pe biata Luna, care miaună în durere şi mama începe să plângă. Tata se apropie de ea să o îmbrăţişeze şi ia telecomanda în mână să dea mai încet răgălia aia ca mama să-l audă când îi zice că-i pare rău şi o iubeşte. Dar nu, când mama vede tentativa tatei de a scădea nivelul audio al Ştirilor de la ora 19, ţipă. Mama e transparentă, ştii ce simte şi ce crede doar privindu-te o dată. Poate de aia vrem toţi să fie linişte la ştiri, să vrem cam cum vrea ea (mai puţin când tata nu vrea).

Într-o seară eu n-am mai apărut la cină, şi, deci, implicit, nici la Ştirile de la ora 19. Eram cu fata aia, fata aia. Cu capul nici prea mare nici prea mic, cu ochii mari şi limpezi, bine, nu mă pricep la chestii siropoase. M-a sunat mama şi a ţipat în telefon că dacă sunt cu Aia şi ratez cină şi ştirile în familie pot să nu mai vin acasă. Aşa că i-am zis fetei că plec şi nu am mai văzut-o.

O fată. Şi mama a fost o Aia? Probabil şi eu sunt un Ăla.

Faza e că în ultima perioadă nu mai suport nici vocea Escăi şi nici ofurile mamei. Datul din picior al tatei mă stresează şi eu vreau să o văd pe Aia. Aşa că le zic alor mei că am nişte treabă şi că urmează să lipsesc de la cină fiindcă trebuie să rezolv ceva important pentru şcoală. Aşa că la 19 fără 2 minute sunt la uşa ei. Sunt pregătit să o iubesc şi să îi zic asta. Urc 64 de scări înalte, respir greu şi am privirea împrăştiată, dar sun la uşă.

Deschide cu un sunet suav, un clinchet, şi mă pofteşte-n casă grăbit.
"Repede, stai jos, încep Ştirile de la ora 19! La horoscop la Leu a zis că o să vii!"