Oglinda

Sunt din argint, exactă. Nu am prejudecăţi.
Înghit pe loc toate cele ce văd.
Cum se află ele, neaburite de iubire ori silă.
Nu sunt crudă, numai sinceră -
Ochiul unui mic zeu, în patru colţuri.
Meditez îndelung la peretele din faţă.
Este roz, cu pete. L-am privit de-atâta vreme
Încât face parte din inima mea. Dar pâlpâie.
Deseori ne despart tot felul de feţe şi întunericul.

Acum sunt un lac. O femeie se-apleacă deasupra.
Ea mă cercetează ca să afle adevărul despre sine.
Pe urmă se duce la mincinoasele-alea, lumânările, luna.
O văd de la spate, o oglindesc aşa cum este.
Ca răsplată îmi dă lacrimi şi mâini agitate.
Pentru ea sunt importantă. Când vine şi pleacă.
Figura ei dimineaţa întotdeauna ia locul beznei.
Ea a înecat o fetiţă în mine, zi de zi tot din mine
Se apropie de ea o bătrână ca un peşte oribil.

(în perioada 1 aprilie 2021 - 1 iulie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)