Marea Taină - la brădişor, acolo era
în poiană.
Puteam s-o culeg, îndată, cu două degete de la picior.
Dar eram ocupat, îl învăţam
pe Hyperion limba dată
nouă făcătorilor de imne.
El învăţa cuminte, cu drag. La cuvântul
curvă
iute-i crescu
laurul cafeniu pe lângă baghetă şi gheară: avea
tot ce trebuie pentru a trece la rimă, după
Pindar şi mai mulţi
unguri, finlandezi, prusaci.
La el în poezie
Timpul stătea, în lumina orelor de Suabia,
mustăcios, tânăr, tăcut în general.
Iscusit
m-am auzit spunând,
iscusit - celuilalt
vecin, cel tăiat în două
ieri în Pădurea Neagră, omului
cu stăncuţa (şi cezura cusută!)
nu-i lipsea acest cuvânt ales.
(Altfel murea
şi cealaltă jumătate
şi-o puteau
ex-
pune.)
(în perioada 1 aprilie 2021 - 1 iulie 2021, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate