Mă sufoc în pijamaua albă cu dungi vineţii,
privirea mi se plimbă pe peretele alb al camerei de spital,
dincolo de fereastră cerul alb
tăiat de gratii vineţii,
în curând injecţia îşi va face efectul,
am să fiu calmă şi fericită,
am să zâmbesc blând şi idiot,
unde eşti fratele meu Vincent?
am nevoie de tine! Nu mă lăsa singură, nu mă lăsa!
Te-am căutat atâta prin lume,
prin sălile muzeelor şi albumele bibliotecilor
ţi-am găsit biografia la morgă,
pusă pe masa de disecţie şi sfârtecată,
etalată indecent cu o ureche mutilată,
fotografiată şi filmată din toate unghiurile,
am strigat Idioţilor! Fratele meu nu-i aici!
Am început să te adun bucată cu bucată
ca Isis care aduna bucăţi din trupul fratelui ei.
Unde eşti fratele meu Osiris? Nu mă lăsa singură, nu mă lăsa!
Îţi refăceam trupul bucată cu bucată,
tablou cu tablou, nuanţă cu nuanţă,
fragmentele din trupul tău se adunau în ochii mei
şi se recompuneau în mine.
Sunt floarea-soarelui, sunt sora-soarelui,
unde eşti fratele meu Osiris?
Într-o zi m-am simţit cuprinsă de o lumină galbenă
care-mi mângâia ochii şi fruntea,
te-am simţit viu în mine şi cu mine,
mâna mea nedeprinsă cu pensula a început să-ţi recompună trupul,
nuanţă cu nuanţă, tablou cu tablou,
iscăleai cu mâna mea tablourile tale
VEDERE DIN ARLES,
VAZĂ CU FLOAREA-SOARELUI,
CÂMPIE LÂNGĂ AUVERS,
AUTOPORTRET,
NOAPTE ÎNSTELATĂ.
Sunt floarea-soarelui, sunt sora-soarelui,
te iubesc Vincent, fratele meu incestuos,
sunt pentru toată lumea mută,
doar pentru tine am glas,
pentru urechea însângerată a sufletului tău.
Mă sufoc în destinul cu dungi vineţii,
pijama prea strâmtă care îmi acoperă gratiile încinse de pe trup,
urmele lăsate de frânghia udă cu care m-au biciuit cândva în închisoare
pentru vorbele mele, petalele mele
împrăştiate pe câmp.
Hai să fugim la mama noastră blondă
cu ochi de cer senin, cu părul de lumină,
cântecul ei în suflarea vântului ne cheamă,
hai să fugim la ea în noaptea înstelată,
s-o căutăm amândoi
dincolo de câmpul de stele cu petale de chihlimbar.
Să lăsăm pe masa camerei de la spital două flori galbene, îngemănate,
şi să fugim două rafale de polen aprins
luate de vântul toamnei în noaptea înstelată.
1 comentariu
Arhiva rubricii
O fotografie color (IV): Fă-o!, Mihaela BuneaO fotografie color (III): Iadeș, Dragoș DuțulescuO fotografie color (II): Jeneva, Cosmin VăideanuO fotografie color (I): Dacă așteptăm destul, luna o să crească și ea, Alexandra HațeganFotografia alb-negru (XI): Letiția, Erika TucsarToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate