Vecina mea, Saskia, cea care o invitase cu mai multă vreme în urmă pe Irina Rau la ea, la serile ei de dezvoltare personală, a sunat la uşa mea foarte de dimineaţă, surprinzător de devreme. Nu am făcut nici o observaţie asupra faptului, văzându-i chipul grav. Mi-am dat seama că trebuie să fie ceva important. Eram încă în cămaşă de noapte, cu părul vâlvoi, totuşi am încercat să mă simt în apele mele. Visasem peste noapte o mulţime de lucruri bizare în legătură cu Kyo şi Daniela... şi nu în ultimul rând cu Irina. Toţi trei îmi apăreau des în vis. Deseori imaginaţia mea aducea clarificări de situaţie, le punea în guri explicaţii neverosimile. Ori le ataşa acte de comportament care nu li se potriveau deloc.
I-am oferit un cappuccino. Părea abătută, după cum am spus, măcinată de ceva. La mine era dezordine, în ultima vreme fusesem distrasă şi nu mă putusem concentra pe nimic, eram într-o stare de confuzie indescriptibilă, îmi lipsise probabil şi cheful, cert este că nu mai făceam faţă treburilor gospodăreşti. Nu mai dormeam bine nici noaptea, sub povara atâtor vise. Mă uimea şi pe mine mormanul de lucruri neglijate care se aduna şi tindea să se transforme într-un munte şi să mă îngroape sub el. Haine care aşteptau să fie băgate în maşina de spălat, farfurii care aşteptau să fie introduse în maşina de spălat vase, lucruri care trebuiau aşezate la locul lor... Haosul ameninţa să ne înghită pe toţi. Soţul meu nu spusese nimic, dar observasem că expresia feţei lui căpătase o notă de încruntare când scruta sufrageria la întoarcerea de la muncă. Doar copii erau fericiţi, căci şi presiunea asupra lor de a menţine ordine în camere scăzuse considerabil, până la dispariţie. Prietena mea a părut să nu observe nimic din jurul ei.
"Mai ţii minte ce ţi-am povestit, când Irina a fost la mine...?"
Am asigurat-o că da. Bineînţeles că îmi aminteam. Am scris imediat după ce am avut discuţia toate detaliile pe care mi le oferise, pentru a rămâne consemnate, pentru a nu se pierde. Le-am scris imediat, cât mai erau proaspete.
"Ei bine... Trebuie să înţelegi că a mai existat şi o a doua întâlnire..."
"Când asta?"
"La două săptămâni după prima. Acesta e ritmul în care mă întâlneam cu prietenele mele, din două în două săptămâni."
"A venit şi Irina?"
"Da, a fost acolo... Vezi tu, poate n-a fost o idee prea fericită din partea mea... Dar aşa am crezut eu că e bine atunci, am crezut că ajut. Da, asta am vrut, s-o ajut din toată inima. Nu mi-am dat seama ce fac, nu am avut cum să ştiu. Atâta m-a dus pe mine capul."
"Ce s-a întâmplat în ziua aceea?"
"Am aşteptat-o la poartă. Ştii că am curtea asta plină de pomi şi nu am o alee în sensul clasic, de la poartă până la intrare, ci nişte pătrate de lemn aruncate ici şi colo cât să poţi spune că sugerează o alee. Cei doi câini ai mei alergau în jurul meu. Era o seară plăcută de mijloc de decembrie. Am văzut-o parcând. Purta o pereche de pantaloni negri şi o cămaşă albă. Deasupra o haină de stofă neagră. La mâna stângă avea o brăţară cu mici pietre de ametist. Şi-a tot atins-o în decursul serii şi mi-am dat seama că trebuie să fie un cadou nou primit de la cineva drag. Părul îi strălucea, prins într-o coadă la spate, blond deschis, proaspăt vopsit. Ne-am îmbrăţişat şi am poftit-o în casă. Aveam în minte o seară mare pentru ea."
Am întrerupt-o să-i ofer prăjituri din frigider, dar a refuzat. A continuat să povestească.
"Irina venise la timp, la fel majoritatea celorlalte. Andreea, o altă prietenă de-a mea, a ajuns cu un sfert de oră mai târziu. Dar nu a fost motiv de supărare, am stat cu toţii sus în Pod şi am discutat despre multe lucruri. Le-am povestit despre tehnicile de masaj, pentru că ştii că am masa asta de masaj într-un colţ, lângă statuetele mele budiste şi bolurile de alamă... Vizavi de peretele despărţitor oriental... În fine, când s-a strâns toată lumea am început ca de obicei, cu meditaţia. Am pus muzică şi cu toţii am stat cu ochii închişi, palmele în sus, golindu-ne de gândurile negative."
A făcut o pauză, răsucindu-şi cana de cafea în farfurie între degetele arătătoare, privind intens spre ea şi lichidul negru dinăuntru care se mişca la cea mai mică împingere.
"Apoi am prezentat tema pe ziua respectivă. Am adus aminte tuturor de ultima noastră întâlnire, despre iubirea pierdută a Irinei Rau şi am propus ca fiecare să ia o foaie de hârtie şi să scrie cum ar rezolva ea această situaţie."
Am aşteptat să vorbească mai departe, în loc de asta, a început să scotocească în geantă şi a scos nişte foi de hârtie pe care mi le-a întins. Le-am aşezat pe masă în faţa mea, le-am dispersat, să am o imagine de ansamblu, apoi am ales una şi am început să citesc propunerile făcute de ceilalţi Irinei. Nu era nici una semnată.
"Aş lua urgent legătura cu el. Poate i-aş trimite mai întâi o vedere de ziua lui sau de Crăciun. Poate că aş suna sub vreun pretext, de exemplu vreun eveniment cultural despre care ştiu că el este interesat. Sau l-aş invita la un grătar împreună cu alţi prieteni, iar cu ocazia asta mi-aş cere scuze pentru tot ce am făcut greşit şi i-aş spune cât de dor îmi este de el şi cât de mult a însemnat pentru mine. Poate i-aş trimite un mail sau un SMS, în care i-aş mărturisi sentimentele mele."
Am lăsat jos foaia aceea şi am ridicat alta. Aici nu erau scrise fraze, ci înşirate, pe puncte, idei, unele sub altele:
"Problemă care trebuie urgent rezolvată. Povara de pe suflet trebuie să dispară. Tristeţea pierderii. Sentimentele trebuie aduse la lumină. Gânduri frumoase trebuie trimise. Scrisă o scrisoare. Sentimentele împărtăşite. Fericirea iubirii recâştigate. Dragoste şi pace în suflet şi pe pământ."
A treia scrisoare era similară, pe puncte numerotate:
"1. Trimisă o scrisoare. Conţinutul, bine gândit, să exprime părerea de rău şi să aducă la lumină sentimentele încă existente. 2. Imediat după aceasta, întâlnire în care să se lămurească neînţelegerile. 3. O dragoste adevărată trece peste toate neînţelegerile şi le învinge."
Când mi-am ridicat privirea spre vecină, avea lacrimi în ochi. Mi-am trecut palmele peste restul şi am văzut că aveau conţinut similar: Irina să ia imediat contactul cu persoana pe care o iubea şi să îşi mărturisească sentimentele.
(va urma)