Era noapte, burniţa şi strada era pustie. Tălpile îi alunecau pe dale şi inima îi ţiuia în urechi. Alerga fără ţintă. Totul era accelerat şi lent în acelaşi timp. Parcă auzea broboanele de sudoare cum i se preling pe spate, scârţâind. Alerga, alerga. Erau pe urmele lui. Le mirosea sudoarea fetidă. La un colţ de stradă, un câine îşi arătă colţii. La altă cotitură, se trezi dinaintea unui cal nărăvaş. Căzu la pământ şi totul se înnegură. O mână rece pe frunte şi o voce. Sunaţi la 112, e în sevraj sau delirează.
