21.03.2021
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.

Pe lângă documentele existente despre modul în care aceste flori au fost descoperite aici, o legendă locală spune că o sfâşietoare poveste de dragoste dintre o fată de pădurar şi un prinţ, care s-a încheiat brusc prin curmarea vieţii tânărului, a dus la apariţia bujorului de stepă de la Zau de Câmpie. Legenda spune că bujorii de stepă de la Zau de Câmpie s-au format în locul în care fata îndrăgostită vărsa lacrimi de sânge în timp ce îşi jelea iubitul.

Încă din copilărie ştiam de existenţa lor şi mergeam să-i admir în fiecare an. Pe atunci se ştia că de 1 Mai bujorii sunt înfloriţi. De câteva ori am mers pe jos, iar drumul de 10 km dus-întors mi se părea fără sfârşit. Simplu fapt că scriu acum despre asta îmi stârneşte emoţii puternice şi o întrebare fără răspuns: "Unde eşti copilărie?!"

Ce reprezintă bujorii pentru mine? De multe ori locul unde mergeam cu prietenii odată cu venirea primăverii ca să vizităm rezervaţia şi să ne întâlnim. În ultimul timp este acel loc special în care mă regăsesc, mereu dornic să surprind clipe unice şi trecătoare. Am fost atât de fermecat de frumuseţea şi fragilitatea lor, am atât de multe amintiri dragi care mă leagă de ei, încât nu pot decât să mă bucur că pot să povestesc despre aceştia prin intermediul fotografiilor mele. Faptul că sunt unicaţi pe teritoriul ţării şi nu numai mă face să fiu şi mai motivat în protejarea şi promovarea lor.

La graniţa dintre iarnă şi primăvară, apar primele flori din rezervaţie, ruşcuţele primăvăratece. De acum pot spune că începe spectacolul iar bucuriile cresc pe măsura succesiunii momentelor...



Oare ce m-aş face fără salcie?! În foarte multe fotografii cu bujori am ales să o includ în diferite ipostaze, ca o ancoră în timp şi care într-un anumit fel ori dă tăria necesară cadrului, ori cumva ne aduce cu picioarele pe pământ, ca să nu credem cumva că am ajuns în Rai...







Acum vine perioada mult aşteptată, când apar primele flori, iar momentele se succed destul de repede şi eu trebuie să ţin pasul cu ele... Nici un moment nu e asemănător cu altul şi eu urmăresc să surprind acel "ceva" care să încânte sufletul! Am petrecut aici multe răsărituri şi apusuri, momente pline de lumină, cu ploaie, vânt sau chiar zăpadă.

Bujorii sunt magici la răsărit şi apus, spunea primul custode Marcu Sâncrăian. Au fost cuvintele pe care le-am păstrat mereu în minte şi care m-au ghidat în realizarea fotografiilor...










Clar, deliciul se află în detalii...
















Un moment aparte aparte a fost în anul 2017, cu un îngheţ şi o zăpadă târzie, ceea ce a dus la nişte imagini inedite:








În contextul pandemiei, 2020 a fost primul an de la înfiinţarea rezervaţiei în 1932 când nu a fost deschisă publicului. Anul acesta se anunţă promiţător, aşadar sper că imaginile au fost destul de îmbietoare pentru a vă convinge să ne faceţi o vizită!


https://www.cipriancenan.com/

0 comentarii

Publicitate

Sus