Ala bala portocala, scoală-te că-ncepe şcoala, îmi recita mama la fiecare răsărit. Frate-meu era treaz înaintea mea. Ţopăia pe lângă pat, pişcotul, strigând şi trăgându-mi plapuma: Ala bala po'tocala, scoală-te, scoală-te. Mă ridicam cu zâmbet de imaginare sfere portocalii şi arome citrice. Dimineţile erau mereu reci, încă întuneric afară, tata pleca înainte să ne trezim noi iar mama avea drum de 2 autobuze până la şcoala de sat. Fratelo pleca spre cămin cu ea de mână. Eu, ultima, închideam uşa cu cheia de la gât.
