Pe la 6 ani am aflat că toată lumea moare, chiar şi io. Gândul ăsta nu mi-a dat pace mult timp, nu puteam dormi, iar de joacă nu prea îmi ardea. M-am decis să le dau vestea şi altora. Primul căruia i-am spus a fost un vecin, pe care, între noi fie vorba, nu-l suportam. A făcut ochii mari şi a fugit plângând la mă-sa. A-nceput să-mi placă, aşa că într-o pauză i-am strâns pe toţi colegii de la grădiniţă şi le-am ţinut o prezentare despre doamna cu coasa. N-am mai fost singurul care nu putea dormi.
