Ora de biologie a început. Toți copiii sunt cu privirile în pământ sperând că ochii profesoarei nu se vor opri asupra lor. A murit cineva, de ce aveți fețele astea de înmormântare? Și-a rotit privirea în jur și a rămas pironită pe loc când și-a aruncat ochii la acvariu. Relu? Relu? Peștele plutea impasibil cu burta în sus. A băgat mâna după Relu și a început să îi facă masaj cardiac și respirație gură la gură. Părea că stă să îl înghită. Cine? Cine a făcut una ca asta, netrebnicilor?
Elena Fermuș
Cu siguranță, pe moș Relu primăvara l-a omorât. Fără să-l doară trupul, ci sufletul. Ca niciodată. Primăvara-n care n-a mai avut cui să culeagă ghioceii din grădină. Geaba mai înfloriseră. Și când rândunelele, întoarse de departe, n-au mai cântat la streașină pentru doi. Cosânzeana lui cu păr de argint nu mai era pe prispa din basm, ca să-i mănânce din palmă. Iar palmele lui tremurau de dor. Ce rost mai avea primăvara? Iarba, frunza, floarea? Și-a pus aripi de fluture și a zburat ușor către cer.
Oana Domnița Andone
Chiar nu știu. Poate Ana. Sensibila. L-a tăiat în zona jugularei. Acolo unde își ține și ea toate vorbele nespuse. Sau Ela. Sălbatica. I-a înfipt cuțitul de 12 ori în abdomen. Să simtă și el golul. Sau Crina. Supusa. I-a decupat 4 bucăți de carne din picioare. Și pe ea încă o dor. Sau Romina. Proasta. L-a trântit cu capul de ciment până n-a mai rămas nimic întreg. Nici ea nu mai e. În noaptea aceea erau toate acolo. Unii oameni au personalități. Eu am mecanisme de supraviețuire. Le-am dat nume ca să le pot deosebi.
