A fost o moarte anunțată deși toate neamurile lui au dat vina pe dușmani, globaliști, bananieri. Provenit dintr-o vajnică famelie de autentici patrioți, Relu era ultimul bărbat din neam botezat așa, cu diminutivul lui Aurel, fiindcă le plăcea aurul. Nu metalul. Ălalalt. Zvonurile ziceau că era băiat vesel, dar nimeni nu știa, iar caprele nu puteau vorbi. Brânza l-a trimis la școală pe șestache. La fabrica de diplome a fost omorât de gramatică. Nimeni nu i-a zis că în lucrarea de licență nu se pun emoticoane.
Cecilia Fofiu
Nuți? Da Tanțo, zi repede că începe ultimul episod din Umbre, care-i baiul? E că mi-au tăiat ăștia semnalul la Max că, dracu' să-i ia, nu e plătit abonamentul. Mâine merg să achit și le și trag un perdaf să le sară fulgii. Așa să faci, și? Ce mă poți enerva cu și, și. Când se termină sună-mă, să aflu ce s-a întâmplat cu drăguțu' de Relu. Sper să-i termine el pe Rechinul și pe Emilian. Ori dacă, Doamne ferește, e căsăpit Reluțu, să-mi zici care-i ticălosu', să apuc iute să-i lucrez o afurisenie, de aia, profi.
Arthur Ianoși
În satul nostru, unde oamenii își țin minte mai bine dușmanii decât copiii și își schimbă principiile mai des decât ciorapii, toți știau cine l-a omorât pe Relu. Primarul, vecinii, soarta, vaccinurile, occidentul sau vremea, toți știau, fiindcă adevărul a fost mereu prea ieftin pentru niște oameni care preferă zvonurile scumpe. După trei luni de anchetă, două parastase și șapte martori care jurau pe Biblie lucruri incompatibile între ele, polițistul a descoperit în arhive ceva cumplit. Relu nu existase niciodată, dar avea datorii mari.
