Stăteau la masă, în bucătărie. Copila povestea ceva de la școală. Mama privea tavanul și se întreba cât mai rezistă casa până să cadă peste ele. Bunica se gândea că nu mai are mult de trăit. Pisica le privea pe toate trei, cerșind o bucățică de mâncare. Apoi s-a auzit un zgomot dintr-un colț al casei. Pisica a zbughit-o. Copila a tresărit. Mama a rămas fără aer. Bunica a uitat la ce se gândea. O clipă mai târziu, pisica a sărit pe masă cu un șoricel în gură. Doamne ferește, nătânga asta l-a omorât pe Relu.
Mona Zelenco
Când s-o prăpădit frate-miu după zăbrele, și-o dat duhu în propriul căcat, cu cruste închegate în loc de unghii, cu buboaie puroiate, cu vânătăi la ficați și cu tălpile umflate. Mi l-or trântit într-un sac și l-or dat spre îngropăciune. Când l-am întrebat pe torționarul ăla de Relu cine mi l-o omorât, o zis că cică Sistemul. Acum când m-or luat pe sus, m-or pus cu becu-n ochi și m-or întrebat cine i-o făcut felul lui Relu, io am răspuns la fel, chiar dacă îmi dădeau cu bâta-n rinichi până am scuipat sânge. Sistemul.
Titela Durnea
Soacră-sa, dragă, cine altcineva? Nu l-a înghițit niciodată. Îi făcea zile fripte bietului om pe post de grătar. Ba eu zic că nevastă-sa. Uiți cum îi făcea ochi dulci lui Simion, ăla de-a închiriat anul trecut la unu? Vorbiți prostii, gaițelor. Ia, hai, ștergeți putina. Nu m-ar mira ca bietul om să fi pus capăt singur mascaradei. A plecat, asta a făcut. Din povestea voastră, din a neveste-sii, din a soacră-sii. Acum nu mai e nici subiect, nici obiect. E Relu. Mersi, tanti Leana, se auzi o voce guturală din demisol.
