Pe Relu nu l-a omorât nimeni, că nu avea de ce. Nu a deranjat niciodată. Trăia cuminte în garsoniera lui de la opt. N-avea familie. Știu că lucra ceva IT. Mi-a spus el odată când ne-am nimerit la lift. Nu mă interesa. Atunci m-a întrebat și dacă știu vreo ceainărie prin zonă. Umbla mereu cu o carte sub braț. Joi părea tras la față, probabil că nu dormise. Cine știe. Treaba lui. Nu-l cunoșteam bine. La el nu venea nimeni în vizită. De Crăciun i-am trimis copiii să-l colinde. Stătea în ușă așa, ca prostu', și asculta.
Paula Butnariu-Bompa
Puriu, Generalu a avut trei băieți: Gelu, Nelu și Relu. În această ordine. Gemeni. Tot satul a fost fericit. Simțeau că-s binecuvântați. Doar el, căruia i se spunea așa pentru că umbla țanțoș și trăsese cândva cu o pușcă găsită într-o casă părăsită, iar glonțul speriase niște hoți care s-au predat, nu. El își dorise o fată. A sperat până la sfârșit că va fi. Îi spuneau toți: bucură-te, ai trei flăcăi, îți vor duce numele mai departe. Le răspundea ofuscat: mdea, o să rămân în istorie ca generelu.
Gabriela Ana Bălan
Ziua nu dădea niciun semn că s-ar deosebi de cea de ieri. Același decor, același telefon la care suna același ton de alarmă. Partea ciudată a început abia când l-am găsit pe Relu învelit în folie de aluminiu, aruncat în găleata de gunoi. Instantaneu mi-am sunat șeful să îl anunț că azi nu vin la serviciu, trebuie să aflu cine l-a ucis pe Relu. Poți pleca liniștit la muncă, mi-a spus nepoata Eva, nu l-a ucis nimeni, s-a sinucis, dar dacă îmi dai niște bani, îți spun cum i-am sucit gâtul afurisitului de papagal.
