Eu, onorată instanță. Dar nu vă grăbiți să mă condamnați, totul a fost în numele științei. Răposatul meu soț, Relu, unic deținător de telecomandă, urla gool după gool din living. Prin urmare, mi-am pus căștile și l-am ascultat pe Martin Picard care spunea că, dacă sunt mai multe mitocondrii tinere, sănătoase, într-un grup, mitocondria bătrână, mai puțin sănătoasă, se va adapta restului mitocondriilor. Și mi-am amintit cum mă privește Nuțu, noul meu coleg. Acu' ziceți și voi, era de refuzat o transfuzie de sânge tânăr?
Aurelian Țolescu
Păi, multă lume îmi spune Relu, de la Aurelian. Pe mine m-au ucis doctorii, cu defibrilatorul, acum vreo 14 ani. Mi-au oprit inima să vadă dacă nu cumva va reporni normal. Din păcate, n-a fost așa. Și acum bate ca proasta-n atriu, într-o dungă. S-a defectat, iremediabil, din cauza prostiei, invidiei, orgoliului nemăsurat, vanității, trufiei și suficienței unora dintre oamenii care cândva se făceau că sunt pe aproape de mine și eu, suflet mare, i-am tolerat. Tata, Aurel, a pățit la fel, dar l-a iubit Cel de Sus.
Veronica Baciu
Fii sobră, nu l-a omorât nimeni pe Relu, poate nevastă-sa care îl muncește în fiecare zi, îi ia toți banii, iar el nu vede nici de-o bere. Păi asta-i viață, când ea îl persecută tot timpul și-l face de râs la toată lumea că-i un bleg și-un leneș. Să zică mersi că l-am suportat atâta timp, că, fie vorba între noi, nici de copii n-a fost în stare, dacă stăteam după el, n-o mai aveam pe Floricica, mânca-o-ar mama pe ea de floare. Într-o zi, Relu n-a mai putut răbda, și-a luat catrafusele și dus a fost ca un mort.
