Da, sunt foarte speriată, ăsta e adevărul. Trec prin nişte schimbări foarte mari şi se pare că nimeni nu mă înţelege. M-am îngrăşat, mă mişc mai greu, mi-e foame tot timpul, plâng la reclame, am insomnii, mi-e dor de lucruri pe care nu le cunosc şi uneori am atacuri de panică. M-ar ajuta mai mult să fii alături de mine, să mă încurajezi, să îmi aduci ceva bun de mâncare, decât să stai şi să te uiţi aşa la mine. Tu cum te-ai simţi în locul meu dacă ai ştii că urmează să naşti opt copii şi ai doar şase ţâţe?
