Când a spus primul cuvânt am crezut că visez. La al doilea, am vrut să fug la psiholog. Apoi, într-o seară, a început să ţipe la mine să-l scot afară. Peste câteva zile vecinul meu a păţit aceeaşi chestie cu labradorul lui. Încet, pe stradă vedeam oameni şi câini discutând despre fotbal, politică, religie, iubire. Pentru ei s-au făcut şcoli şi locuri de muncă. Câinii au intrat în rândul lumii. Apoi, într-o zi, toţi câinii planetei au prins glas. În acel moment, oamenii au tăcut pentru totdeauna.
