Foarte util pentru un pic de nimic în ultimul moment care altfel ar fi lipsit de pe masă sau pentru o cheie pierdută, iubit pentru un croissant fierbinte făcut cu făină selectată, micul magazin, bistroul sau atelierul pot trăi sau muri liniştit, fără a-l deranja pe politicianul care a devenit un bogătaş privilegiat.
Cuplul, el şi ea, dar şi angajatul, toţi care, în zori, când se crapă de zi, mătură, curăţă, pun mărfurile pe rafturi, acei nevăzuţi prieteni ai voştri, îşi rup părul în faţa meandrelor administraţiilor tot mai hrăpăreţe, şi speră să scape cu bine de hârţogăria odioasă şi să rămână cu ceva totuşi la sfârşit, după ce lupii nesătui de la fisc vor lua peşcheşul de care nu scăpăm. Totuşi orice se va întâmpla şi oricât de grea este viaţa pentru micii comercianţi şi meseriaşi, ei te vor primi, neobosiţi, cu un minunat salut, şi de multe ori cu un zâmbet şi un cuvânt bun, oricând le vei trece pragul, devenind prieteni dacă vă vedeţi mai des.
Marile lecţii şi practicile comerţului global îi fac din păcate să închidă coşmelia, şi asta de mulţi ani, reducând cumplit la tăcere cartierele care încet încet devin doar uriaşe parcări. Vedem din păcate tot mai des micile afaceri închise, şi la uşa lor pancarte cu "de închiriat" sau "de vânzare". O lume dispare pas cu pas şi nu apare nimic în loc.
Comerciantul şi meşterul de lângă noi: o specie de protejat?
Imagini de ici şi de colo, văzute de Louis Guermond:
