Joi, ora 14. La 41 a intrat un tip înalt, cu parpalac şi ochelari de soare. A ieşit după o oră, cam ciufulit şi fără ochelari. La 15:15 a venit soţul. A intrat cu cheia. Vineri de dimineaţă a ieşit grăbită. N-am reuşit să văd cu ce era îmbrăcată. Nici n-apucasem să sorb ca lumea din cafea. A făcut un gest ciudat cu degetul mijlociu, parcă spre mine. Cum ar fi putut să mă vadă? Cât mi-am pus nişte zahăr în cană, bum-bum-bum ciocănituri în uşă. Tanti Aurico, hai, bre, deschide, că ţi-am adus pensia.
