În fiecare noapte visez o siluetă de femeie imperfectă, nedefinită care mă invită să o sculptez cu atingerile mele. Lucrez cu atenţie toată noaptea încercând diverse combinaţii de forme şi culori. Până dimineaţa uit totul dar mă trezesc tot mai obosit. Zilele în familie au devenit inexplicabil de anoste şi aştept fără să ştiu de ce, nopţile, când o regăsesc. Într-o noapte am reuşit să termin (mai rămăseseră umărul şi omoplatul stâng). S-a întors către mine zâmbitoare şi în braţe ţinea o oglindă.
