Picătura de sudoare îşi făcea cu lentoare drum de pe buză până jos, în timp ce el o privea sfredelind de la distanţă. Era o Afrodită domestică, muncită în fabrici neaoşe. O ştia bine, îşi purta etichetele cu vanitate. Umbla vorba că e cam ieftină, dar el ştia că nu există alta care să îi domolească focul din care era făurit. Fiecare aştepta potol. Într-un final, se trântiră amândoi pe masa cu inimi scrijelite. Se contopiră pe loc într-o singură bucată celebrând aroma lui de Mic şi a ei de Bere.
