Ţi-am scris pentru fiecare an în care n-am fost împreună, o scrisoare. Rezumatul tuturor bucuriilor şi-al durerilor netrăite împreună. Tot ce mi-ar fi plăcut să ne tulbure laolaltă, să ne consume consistent şi inegal, în ritmul literelor rotunde cu miros de cerneluri albastre. Nu le-am trimis niciodată. De teama răspunsului care va întârzia să apară şi a fricii de a mă fi uitat. Îţi mai aminteşti ce frumos scriam? Sunt la poştă. Treisprezece timbre, vă rog. Retur pe strada Speranţei, la parter.
